3-0 cu Rusia e un rezultat pe care nu-l obţii în fiecare zi, poate şi pentru că nici lui Bănel nu-i ies centrările mereu.
Trebuie să recunosc că Piţurcă arată tot mai mult a selecţioner. Chiar dacă a avut nevoie de o accidentare şi o răceală, Stanca, portarul de la Mioveni, nu doar a ajuns în ultima clipă la echipa naţională, dar a bifat şi primele minute. Cu care e posibil să rămână până la finalul carierei, şi să se prezinte peste timp ca "fostul portar de naţională". Nu asta contează. Mi se pare important că Piţi a înţeles ce înseamnă să dai încredere unor fotbalişti, să-i faci iar să tremure când primesc telegrama de convocare, deşi ştiu că-s abia a treia sau a patra alegere.
O ultimă chestie legată de formula de joc, discutată intens aseară cu frate-miu şi exemplificată cu câteva cutii de bere goale: nu v-aduce aminte de România made in nea Puiu? Sigur, n-am mai avut cinci oameni pe linia de fund, ci doar patru. În total însă au fost 6 (şase!), cu Chivu şi Rădoi postaţi în faţa apărării şi, practic, în spatele atacanţilor. Restul, oameni de contră, cu Mutu în poziţia lui Hagi din America şi Marica atât de asemănător ca stil cu Răducioiu. Aseară m-am convins: mergem la Euro după puncte, nu să murim frumos.
PS Ştiţi cum îi cheamă pe doi dintre cei trei mijlocaşi centrali ai Interului care domină Italia? Zanetti şi Chivu, doi fundaşi. ;-)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu