FC Ploieşti joacă fotbal. Sigur, rezultatul e un accident, ca toate celelalte, de la victoriile care au adus promovarea, la victoria din derbiul cu SC FC Petrolul, dar e genul ăla de accident de proporţii, care are loc doar pe autostradă. Pe autostrada soarelui care a răsărit, în sfârşit, şi pe o stradă amărâtă, a unui stadion mâncat de vreme şi, mai ales, de vremuri, după ani de bâjbâit pe întunericul în care am fost ţinuţi prea mult timp de Bercea şi ai lui, oameni care sperau să sufle în lumânarea de la căpătâiul unei echipe de legendă. Ploieştiul nu i-a lăsat. Ploieştiul care revede-n fiecare fir de păr alb din capul lui Mircea Dridea câte o fază memorabilă dintr-o istorie interminabilă, Ploieştiul care vede că şi Vivi Răchită a început să albească...
Ploieştiul refuză să sufle-n lumânarea asta. Are nevoie de ea să-şi regăsească mândria şi drumul către prima divizie. Dar, dacă o vrea cineva cu împrumut, pentru un parastas organizat după astea trei etape, cred că Ploieştiul e de acord nu doar să i-o împrumute, ci şi să-l ajute s-o stingă...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu