Nu mă aşteptam ca Steaua să bată pe Bayern, sincer, nu mă aşteptam să aibă atâtea ocazii de a scoate un punct. Altceva m-a surprins însă în seara asta: cum au trăit cei doi antrenori finalul de partidă. Într-un moment în care publicul tăcuse, iar din tribune se auzeau doar nemţii, Lăcătuş stătea cufundat într-un fotoliu şi propriile gânduri. Nici măcar agitaţia lui Klinsmann, de la marginea terenului, care părea un Flocea ceva mai calm, nu a trezit Fiara, care a dormit până la ultimul fluier.
Apoi, s-a ridicat de pe bancă, iar tribuna a explodat "Lă-că-tuş, Lă-că-tuş!". S-o fi prins ce schimbare genială ar fi putut face în ultimele zece minute, dacă s-ar fi ridicat de pe bancă, ar fi ieşit la margine şi ar fi făcut un simplu semn către fani?
Sunt două variante: ori nu realizează care-i forţa lui în Ghencea, ori e un egoist, care-şi ţine dragostea fanilor doar pentru el. Din păcate pentru el şi echipa sa, ambele sunt necâştigătoare.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu