Pentru Epaminonda Nicu, fundaşul dreapta al Urziceniului. De el am auzit acum destui ani, când în casetele tehnice de la Divizia B apărea doar Epaminonda. Şi mă întrebam ce naţie o fi sau cum de a ajuns la Unirea, echipă care, iată, cu Dan Petrescu pe bancă, a ajuns să joace în UEFA, pe un stadion populat cu aproape la fel de mulţi spectatori câţi oameni are Urziceniul înscrişi la Evidenţa Populaţiei.
Pentru Cristian Panin, fundaş lateral de la Cluj, care era în cărţi acum vreo cinci-şase ani să ajungă la Ploieşti, alături de antrenorul Ionuţ Popa. N-a fost să fie. Din fericire pentru Panin, a simţit iarba de pe Olimpico, nu mocirla de pe stadionul Dunării Galaţi.
Pentru dinamovistul Homei, că are răbdare şi face paşii corecţi pentru a se impune într-un club cu pretenţii. Şi-a făcut treaba când a fost împrumutat la Iaşi, a revenit apoi în Ştefan cel Mare şi a aşteptat să prindă primul unsprezece. Vă amintiţi să fi ţinut vreun cap de pagină în presa sportivă? N-a fost cazul. Asta înseamnă că n-a făcut nici o tâmpenie în afara terenului ;-).
Dar şi pentru Galamaz (de doi ani, e între primii cinci fundaşi centrali din ţară), Onofraş, Mara şi Gabi Mureşan. Oameni care demonstrează că poţi juca fotbal adevărat şi fără să îmbraci tricourile "echipelor mari", din Bucureşti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu