Trei puncte ciupite şi din Regie

FC Ploieşti a mai bifat trei puncte mari, după un nou meci care trebuie să dea de gândit în primul rând jucătorilor. Dar şi conducerii, care, dacă zice în continuare "Las-o, bă, că merge aşa!", înseamnă ori că-i inconştientă, ori că nu vrea să profite de startul ăsta de campionat aproape perfect şi să forţeze promovarea. Un obiectiv în care, repet, eu tot nu cred. Iar azi, pentru prima dată, am simţit că nu mai vor să se amăgească cu acest vis nici o parte dintre fotbaliştii trimişi pe teren de Vivi Răchită. Degeaba cred Rohat sau Mihalache, şi-şi dau sufletul în apărare, dacă de la mijloc în sus colegii dorm în ghete şi fac economie de energie din minutul 1. Gafiţa, Păun, cu unele excepţii (sclipiri), Claudiu Tudor, n-au muncit suficient şi presiunea enormă din prima repriză pe care a exercitat-o Sportul li se datorează în exclusivitate. Crăciun şi Brujan au fost depăşiţi pe benzi (acolo unde Gafiţa şi Alexe coborau să ajute, dar nu puneau şi piciorul la minge), Vodiţă a jucat iar slăbuţ, iar Ploieştiul a rezistat doar datorită unui ax central Rohat-Mihalache făcut din fier-beton, completat, în sfârşit, de un portar foarte inspirat: Popa.
După pauză însă, parcă au ieşit alţi jucători (deci au fost doar probleme de motivare înainte de meci?). Mi-a plăcut (iar) Takayuki, harnic şi disciplinat în defensivă, calm în posesie, un fotbalist care merită mai multe minute, măcar în etapele astea de criză. Japonezul, mijlocaş ofensiv anul trecut, a jucat aproape în centrul apărării şi a fost omul care n-a mai permis echipei să se rupă ca în alte dăţi. Inspirat Răchită şi cu improvizaţia Vasile Gheorghe, fundaş dreapta de conjunctură pe final de meci, şi cred că până la refacerea lui Vlad, Cataramă, şi punerea la punct a dezamăgirilor numite Florea şi Brujan, echipa stă în flerul antrenorului. Şi în determinarea jucătorilor şi spiritul lor de sacrificiu.
La final, două întrebări: De unde a apărut Mihalache ăsta, care moare pe teren şi joacă le fel de bine pe trei posturi într-un meci? Şi, doi, nu mai are fraţi pe-acasă?