Out din Cupă. Să ne concentrăm pe bla, bla, bla…

M-am convins: nu Craiova şi-a dorit mai mult victoria, ci FC Ploieşti şi-a dorit-o mai puţin. Mai puţin Cristi Vlad, care a şi ratat singurele ocazii de gol pe care şi le-au fabricat galben-albaştrii şi care a fost un car de draci pe margine, în repriza a doua, după înlocuire.
Eu nu suport şi pace genul ăsta de gândire şi atitudine. Ştiu, e mai importantă promovarea, ştiu, echipa are deja şapte accidentaţi, ştiu, băieţii sunt şi obosiţi, şi ieşiţi din formă, şi obligaţi să se bată pentru recăpătarea primului loc în clasament încă de sâmbătă. Dar nu pot tolera că, marţi, în faţa a peste 3.000 de oameni, 3.000 de plătitori, 3.000 de oameni care n-au apostrofat nici măcar una dintre cele 30 de pase greşite de Vasile Gheorghe (exagerez, n-a greşit decât vreo 28!), FC Ploieşti a jucat la alibi. A aşteptat eliminarea, cu resemnarea unui condamnat la moarte deja aşezat pe scaunul electric, care se bucură de şiroaiele de apă care-i ajung şi-n gură din buretele stors deasupra capului, de un tip cu cagulă pe cap, echipat în alb-albastru.
Corect, nu venise la meci nici patronul Niculae, dar galben-albaştrii au arătat ca o echipă care a uitat că primele cele mai importante pentru care joacă vin din tribunele populate de oamenii sătui de mercenariatul şi amatorismul promovate ani de zile de SC FC Petrolul.
Dacă au uitat, jucătorii trebuie să-şi amintească un lucru: suporterii vin la stadion pentru că seriozitatea lui Vivi Răchită şi dăruirea lor din teren au rămas singurele garanţii că, la FC Ploieşti, se mai vrea performanţa. Performanţa, adică victoria în fiecare meci. Chiar şi-n cele în care adversarii sunt mai valoroşi, însă cu condiţia să nu fie şi mai determinaţi…