Despre cum am făcut rahatul în care-i băgasem pe italieni şi francezi praf

M-am lămurit şi cu olandezii ăştia! Băieţi buni, gata să-ţi sară-n ajutor dacă eşti în rahat până la brâu, cu condiţia să nu se murdărească. Deci, băieţi buni de aruncat la gunoi, dacă la veceu doar ciocănesc să te întrebe de sănătate, speriaţi de cum te scremi să nu faci căcatul praf după două remize.

Păi, băi, portocaliilor, voi aţi auzit vreodată de Hagi? De regele României, care zicea că nu e bine să stai în ploaie, dacă nu vrei să te uzi, şi că n-ai ce să cauţi în pădure, dacă ţi-e frică de lup? Se vede treaba că v-aţi uitat doar la meciurile lui Gică, nu şi la memorabilele sale conferinţe de presă. Dar şi că Jean Pădureanu, Gigel Neţoiu, Romel Paşcu (nu-i ştiţi, şi regret nespus treaba asta!) trebuie musai să vină pe la voi, în vizită, şi să ţină un seminar despre cum se pierde un meci pe care nu vrei să-l câştigi. Eventual chiar la Academia de Fotbal a clubului Ajax, că răul trebuie tăiat de la rădăcină. Pentru că un astfel de meci nu trebuie să se termine cu victoria ta, indiferent de ce se întâmplă pe teren, de cât de proşti sunt adversarii şi de răuvoitori arbitrii. NICIODATĂ! Nici dacă dai din greşeală un gol în al cincilea minut de prelungire din cele patru arătate de la margine. ÎNTOTDEAUNA ESTE SUFICIENT TIMP SĂ REPARI ASTFEL DE GREŞELI!

Sigur, ideal ar fi să nu ajungi NICIODATĂ în situaţia de a da gol, iar aici intervine antrenorul, care nu riscă nici cu tineri dornici de afirmare, nici cu Bunici care vor să se retragă în glorie.

D-aia, data viitoare când ne vom întâlni în situaţia asta şi-o să avem de împărţit un biscuite, să le tăiem macaroana cocoşilor din grupă, să ştiţi cu toţii că nu e suficient să faci cadou mingi în propria jumătate şi să ratezi intenţionat primele trei ocazii. Să ştiţi că după un autogol nu se moare decât prin Columbia şi, chiar dacă un astfel de moment nedorit ar avea loc într-o ţară mult mai civilizată şi muuuult mai tolerantă, cum e Olanda, sunt sigur că respectivului i se va ridica o frumoasă statuie, într-un oraş frumos, ca Scorniceştiul, leagănul fotbalului românesc care se joacă unşpe contra unşpe şi câştigă întotdeauna ĂIA UNŞPE CARE AU NEVOIE, ORICÂT DE INCAPABILI AR FI!