Atmosfera de pe Ilie Oană la meciurile CSM: priceless! Pentru toate celelalte, există Mastercardul lui Bercea

Sâmbătă, CSM FC Ploieşti a reuşit cel mai bun meci de pe teren propriu în acest an. În aceeaşi zi şi la acelaşi meci, şi inimoşii suporteri ai echipei pregătite de Vivi Răchită se pot lăuda cu cea mai frumoasă prestaţie de până acum, desi pe stadion n-au fost la fel de mulţi ca-n alte dăţi.
O zi mai târziu, tot pe Ilie Oană, peste 3000 de spectatori se uitau ca la teatru cum portarul Deltei Tulcea scăpa săpunul în poartă, spre imensa satisfacţie a preşedintelui SC FC Petrolul SA, Florin Bercea, mândru de o nouă victorie a bănuţilor, pardon, băieţilor săi...

Eparu - alături de proiect, până la capăt

Consilierul Ion Eparu a protestat astăzi în cadrul ședinței de consiliu împotriva lipsei de implicare a municipalității la CSM FC Ploiești și l-a atacat pe viceprimarul Radu Socoleanu, care a încercat din nou să aducă în discuție finanțarea SC FC Petrolul cu bani de la bugetul local.

"Aș vrea să știu și eu de ce hotărârea consiliului, care nu a mai fost atacată în instanță, nu produce efecte. Chiar dacă suntem șicanați de prefectură, să nu uităm că avem o relație specială cu CSM FC Ploiești, suntem mult mai apropiați de acest club și aș vrea să ne comportăm ca atare!", a declarat Eparu, care demonstrează că rămâne aproape de proiectul "Petrolul e al nostru", de care Calotă s-a îndepărtat când a decis să nu mai candideze, iar Socoleanu a întors armele, când a primit ordinul de la Luca.

La calm, nu la cald, despre naţională

3-0 cu Rusia e un rezultat pe care nu-l obţii în fiecare zi, poate şi pentru că nici lui Bănel nu-i ies centrările mereu.
Trebuie să recunosc că Piţurcă arată tot mai mult a selecţioner. Chiar dacă a avut nevoie de o accidentare şi o răceală, Stanca, portarul de la Mioveni, nu doar a ajuns în ultima clipă la echipa naţională, dar a bifat şi primele minute. Cu care e posibil să rămână până la finalul carierei, şi să se prezinte peste timp ca "fostul portar de naţională". Nu asta contează. Mi se pare important că Piţi a înţeles ce înseamnă să dai încredere unor fotbalişti, să-i faci iar să tremure când primesc telegrama de convocare, deşi ştiu că-s abia a treia sau a patra alegere.
O ultimă chestie legată de formula de joc, discutată intens aseară cu frate-miu şi exemplificată cu câteva cutii de bere goale: nu v-aduce aminte de România made in nea Puiu? Sigur, n-am mai avut cinci oameni pe linia de fund, ci doar patru. În total însă au fost 6 (şase!), cu Chivu şi Rădoi postaţi în faţa apărării şi, practic, în spatele atacanţilor. Restul, oameni de contră, cu Mutu în poziţia lui Hagi din America şi Marica atât de asemănător ca stil cu Răducioiu. Aseară m-am convins: mergem la Euro după puncte, nu să murim frumos.

PS Ştiţi cum îi cheamă pe doi dintre cei trei mijlocaşi centrali ai Interului care domină Italia? Zanetti şi Chivu, doi fundaşi. ;-)

Între „Copy-Paste” şi „Cut”

Colegul Anghelescu, de la „Telegraful”, a publicat luni, acolo unde ar fi trebuit să-i stea editorialul, un text scris de Radu Paraschivescu pentru „Gazeta Sporturilor”. Pe motiv că i-a plăcut, argument care nu sunt sigur că-i suficient pentru a reproduce integral un material care aparţine altcuiva. Mă rog, asta-i problema celor doi.

Problema mea e că Anghelescu nu mai dă copy-paste şi-a doua zi din „Gazetă”, unde tatăl lui Edi Alexandru de la SC FC Petrolul, celebrul Valentin, este acuzat direct că influenţează deciziile unor comisii de pe la Ligă. Subiect parcă un pic mai interesant pentru ploieşteni decât motivele pentru care Paraschivescu a decis să nu mai scrie despre fotbal. Până la urmă, ar fi mers chiar şi un interviu cu Vali Alexandru, în care acesta să se disculpe şi să măture pe jos cu acuzatorul, în stilu-i caracteristic. Că se practică...

Din păcate, şi Anghelescu, şi destui alţi colegi renunţă să scrie despre fotbal. Pe lângă calitatea scriiturii, diferenţa dintre aceştia şi un Paraschivescu e că ei renunţă doar din când în când.

A fi sau a nu fi fosta Astra

Am asistat toamna trecută la câteva întâlniri între suporterii implicaţi în proiectul „Petrolul e al nostru” şi conducerea clubului ce avea să ia fiinţă şi recunosc că am considerat deplasată una dintre cerinţele fanilor: schimbarea plăcuţelor de înmatriculare ale autocarului echipei. Mi s-a părut o copilărie, o preocupare absurdă, într-un moment în care erau atâtea lucruri mult mai importante de pus la punct.

Iată că, după luni bune de la acel moment, directorul SC FC Petrolul, Edi Alexandru, se foloseşte exact de acest amănunt pentru a susţine o altă copilărie: că CSM FC Ploieşti este, de fapt, Astra. Ăsta e argumentul suprem al secefecepetroliştilor: numărul de la autocar. Ei, patronii unei echipe care şi-a schimbat denumirea din SC Astra Ploieşti în SC FC Petrolul SA! O spun, fără loc de întors, acte oficiale, parafate în 2003, dar, pentru Luca, Bercea şi Alexandru, adevărul e doar o chestie relativă, care se schimbă de la o etapă la alta, trecând de la minus la plus, şi invers.

Ce-ar trebui să ştie Alexandru? Că argumente de genul celor folosite de dumnealui sunt destule şi se pot întoarce oricând împotriva propriului club. Care umblă degeaba în autocar vopsit în galben-albastru, cu număr de înmatriculare FCP, că pe fanion n-are ce să caute anul 1924, ci 2003, şi că se laudă aiurea cu palmaresul vechiului Petrolul. Faţă de CSM FC Ploieşti n-au decât patru ani în plus şi o singură performanţă: retrogradarea în Divizia B.

Trei puncte în plus în clasament, câteva-n minus în sufletul suporterilor

CSM FC Ploieşti a fost urmată la Boldeşti de o galerie numeroasă. Care, printr-o nouă măgărie marca Florin Bercea & Edi Alexandru (înregistrată la OSIM, evident!), a fost blocată la intrarea-n stadion. Nimic surprinzător, nu cred că se aştepta careva ca oamenii de la SC FC Petrolul să fi înţeles ceva din ce s-a întâmplat în Ploieşti în ultimul an şi jumătate.

Jandarmii aveau ordin clar: să nu intre galeria CSM-ului sau cesemeuiştii, cum îi place domnului Bercea să glumească pe la televizor. D-aia, regula era următoarea: se intră doar pe bază de buletin de Boldeşti. Excepţiile care au întărit-o au fost numeroase, ploieştenii care n-aveau faţă de ultras trecând de filtrul oamenilor îmbrăcaţi în albastru şi spălaţi pe creier fără mari probleme. Adică, fără a prezenta actul de identitate.

Membrii galeriei – cei care au ales să combată această nedreptate, discriminare, spuneţi-i cum vreţi, oricum nu se sesizează nimeni, nu cei care au găsit breşe prin zidul de jandarmi şi au pătruns în tribună – au fost ţinuţi la poartă până prin minutul 20. După care au fost primiţi în tribună, fără nici o explicaţie, ce să mai vorbim de logică.

Deşi-s obişnuiţi şi cu gazele date de jandarmi, şi cu bastoanele, şi cu pumnii, unii fani ai CSM-ului au rămas cu un gust amar, neîndulcit, cred, de victoria cu 2-1 obţinută sub nasurile lui Bercea şi Alexandru. Clubul lor de suflet n-a avut reacţia aşteptată, dorită, strigată în cor. N-a avut oameni la poartă, care să încerce să aplaneze conflictul jandarmi - fani, şi n-a făcut gestul care i-ar fi adus nu doar respectul oamenilor, ci şi o notorietate la o scară pe care cu greu te cocoţi din Liga a III-a: scoaterea echipei de pe teren.

În răutatea lor, care-i orbeşte de-atâta amar de vreme, şefii SC FC Petrolul au ridicat la fileu o minge în care CSM-ul a refuzat să lovească. Pe undeva, Manea şi Răchită sunt de înţeles. Au dat la echipa asta mai mult decât ar fi avut vreunul dintre noi căderea să le ceară, au muncit enorm pentru punctele strânse până acum şi pentru o promovare pe care nu le-o poate fura nimeni, pe acest final de sezon. Aşa cum se spune-n sport, au ajuns într-un moment în care doar ei o mai pot pierde. Iar gestul de a retrage echipa de pe teren ar fi atras o înfrângere la masa verde şi poate alte câteva puncte de penalizare. Nu se ştie dacă ar fi compromis obiectivul sau dacă doar l-ar fi pus în pericol, aducând urmăritoarele la doar câteva puncte în urma liderului.

Cert este însă că o astfel de decizie ar fi pus presiune pe forurile care acum închid ochii la ilegalităţile comise la SC FC Petrolul de nişte oameni care au transformat un club de fotbal iubit de un judeţ întreg şi respectat de-o ţară întreagă, într-un club de distracţie cu circuit închis. Şi ar mai fi transmis un mesaj: CSM FC Ploieşti joacă doar pentru suporteri. Un mesaj câştigător pe termen scurt, mediu şi lung. Pentru că promovările-s urmate, mai devreme sau mai târziu, de retrogradări, iar trofeele, de ani de mediocritate şi rateuri. În schimb, suporterul este mereu acolo, în tribuna rece, mâncată de vreme şi nepăsare, pe ploaie şi pe vânt, mândru că băieţii ăia mai buni sau mai proşti din teren aleargă după minge şi victorii în primul rând pentru el.

Rapid - Poli, in teren

Am un prieten rapidist, care mi-a explicat simplu de ce a pierdut Rapidul: greseala de arbitru.
Cum nu sunt rapidist, ma uit si la joc, si nu pot sa nu remarc ca Poli are cele mai bune benzi din campionat: Abiodun (f. bine ajutat de Badoi) si Karamian (cam slab Milhazes ala pe faza ofensiva, e certat rau cu mingea). Iar Borbely (in primul rand) si Brezinsky au peticit apararea aia din tur care lua goluri meci de meci. Imi place Uhrin pt ca nu schimba radical, ci cauta sa corecteze jocul in 4-4-2-ul asta cu diamond midfield si sa aduca jucatorii care sa se plieze pe jocul echipei. S-a vazut iar ca Gigel Bucur sufera daca nu are alaturi un varf de forta, dar si ca doi Karamian fac mai mult decat unul. Si cum Artiom facea cat doi... faceti voi calculul :-)

Dupa mintea mea, clasamentul antrenorilor anul asta ar trebui sa inceapa cu Uhrin si Dan Petrescu. De fapt, tinand cont de resurse, cred ca Bursucul ar trebui trecut pe prima pozitie...

Rapid - Poli, in tribuna

De la tribuna 0, mai exact, unde e cam ca-n peluza, cu precizarea ca aici miroase mai bine. Miroase a neveste si prietene de fotbalisti rapidisti. Oricum, atmosfera nu difera, doar suntem colegi cu Corsicanu', retras din peluza care canta fabulos desupra bancii de rezerve a oaspetilor. Pe acoperisul careia se scuipa cojile de seminte si aterizeaza fortat flegmele care nu ajung la destinatie. Pentru ca "tradatorul" Badoi a facut dus la fiecare repunere de la margine din repriza a doua, Karamienii au fost si ei boscoroditi (cat tupeu, sa vii in Giulesti si sa joci asa bine!), la fel ca fabulosul Abiodun, care se misca insa prea mult, asa ca spectatorii au decis sa-si pastreze saliva. Mai ales ca trebuia sa mai vina un aut pentru Poli, pe partea lor.
Cel mai tare mi s-a parut insa cand s-au ridicat vreo cinci baieti de pe primul rand sa-i strige lui Aliuta "Tiganule!"... Stiu, data viitoare cand sunt ajung in Giulesti, sa intru la teatru. Numai ca acolo rar gasesti atatia actori si figuranti ca pe terenul de fotbal...

Sah la Semeghin! Sau invers

Grigoras: "Ba, orice iti cer tu faci numai pe dos!"
Semeghin: "Bre, da' n-ai vazut ca ma faulteaza aia?"
Grigoras: "Pai, du-te, ba, la sah, daca vrei sa nu te mai loveasca nimeni! Du-te, ba, la sah!"

Asta s-a discutat in pauza meciului Otelul - Rapid, la finalul caruia Semeghin a fost trimis la Otelul 2. Care, din ce stiu eu, e echipa a doua (tot de fotbal) a clubului. Deci, pana la infiintarea unei sectii de sah, Seme n-are decat varianta de a face pe nebunul pe terenul de fotbal.
Oricum, jucatorul ar trebui sa stie ca si sahul e un sport periculos. In special pentru cei care au obieciul sa cada sub masa...

O urzica pentru Piti

Cu Banel mai eficient in fata propriei porti decat in fata portii adverse si cu Florentin Petre din ce in ce mai mic (e un fenomen normal, o data cu inaintarea in varsta), cred ca nea Piti ar trebui sa caute o solutie, ca numai luna mai nu e iunie... Si poate ca n-ar fi rau sa vada un meci de-al Urziceniului, ca-i un fotbalist acolo, pe banda dreapta, care stie fotbal cat Banel si Floricel pusi unul peste celalalt, sa para si Petre macar o data inalt. Are parul lung si nume de fata... ;-)

SC FC s-a intors acasa. Acasa la noi

Duminica, la pranz, cateva mii de oameni s-au bulucit la stadionul "Ilie Oana". Se dadeau gratis fotbal de Liga a II-a, sepci galbene si fulare galben-albastre. Mi s-a intarit convingerea ca ne meritam soarta, ca meritam sa fim batjocoriti si udati de oameni la care, iata, ne intoarcem cu miile in patru labe, dispusi sa uitam si sa-i iertam. Nu e vorba de toleranta, cuvantul atat de drag primarului Calota. E vorba de prostie pura, de lipsa de mandrie si orgoliu, de spirit de turma cultivat atatia ani si de care ne vom vindeca peste foarte multi ani. Lumea s-a intors spasita la pomana oferita de Luca, Bercea si Alexandru si si-a inghitit frustrarile, cu foarte putine exceptii.
90 de minute, mii de oameni au urmarit in tacere un meci prost, pentru ca, la final, cateva zeci sa-i indemne pe fotbalisti si conducatori sa se intoarca la Moreni.
N-are rost, locul lor este aici. A decis majoritatea asta tampa, restul trebuie sa se conformeze. E democratie si astea-s regulile jocului. Noroc c-a aparut concurenta si avem o alternativa.
Ne vedem sambata, pe Ilie Oana! Nu se da nimic gratis. Joaca CSM FC Ploiesti.