Nu, mulţumesc!

Şi eu vreau să văd Ploieştiul din nou în prima ligă. Dar refuz să cred că nu se poate şi altfel!

Cine e pe primul loc? FC Ploieşti, că Ceahlăul a promovat deja

Seria I din Liga a II-a s-a jucat în şaptişpe echipe, cu mult înainte de retragerea Forexului din campionat. Mai exact, din etapa întâi sau, dacă vreţi să fiu şi mai exact, de când s-au alcătuit cele două serii şi Ceahlăul, sora mai mică şi mai nefericită a Gloriei Bistriţa, şi-a început anul de penitenţă în eşalonul secund.

Trupa lui Pinalti (cred că asta e singura echipă la care nici nu prea are rost să spui cine-i antrenor) a declanşat ieri scandalul sezonului, după ce a câştigat prin mijloace specifice la Suceava şi a rămas în fotoliul de lider. Arbitrul Bocăneală a eliminat trei jucători de la gazde şi a pus mingea pe var în minutul 96 (nouăzecişişase). Restul e can-can. Adică faptul că fluieraşul şi-a luat-o niţel pe coajă, că penaltiul a fost executat în minutul 107 şi că episodul ăsta nu va schimba absolut nimic în fotbalul românesc.

Ce-i cu adevărat important e victoria obţinută de FC Ploieşti la Progresul. Iar Cristi Vlad, care striga la final alături de colegii săi „Cine e pe primul loc?”, referindu-se la galben-albaştri, n-a greşit. Sufletiştii lui Vivi sunt lideri, într-o serie infernală, cu 16 echipe şi doar un loc promovabil.

Norocul a jucat în galben-albastru

Cu Taka şi Vlad de bază la mijlocul terenului şi Alexe iar în zi mare, FC Ploieşti a deschis scorul prin Liviu Mihai şi apoi n-a avut pragmatismul necesar să închidă un joc în care Progresul s-a aruncat în atac şi a trecut pe lână egalare în repetate rânduri.

Gafiţa n-a contat pe contră (are şi probleme fizice, în opinia mea, pe lângă faptul că psihic e cam la pământ), iar înlocuitorul lui Păun, s-a stins după cinci minute şi se uita la juniorul Alexe cum bagă sprinturi în minutul 90. Incredibilă atitudinea ploieşteanului, care a arătat iar că-i tehnic foc, că are stofă, dar toate astea sunt inutile, în lipsa unei atitudini profesioniste.

Apărarea a rezistat eroic până la final, iar Popa a ieşit bine pe câteva centrări. Oricum, doar norocul a ţinut cele trei puncte în contul galben-albaştrilor, bancarii ratând cam din toate poziţiile...

Etapă interesantă în Seria I

Dunărea Giurgiu - Dunărea Galaţi
Neînvinşi de cinci meciuri (în care au jucat cu FC Ploieşti, Buftea sau Dinamo II), giurgiuvenii lui Magiun cred că vor pune piedică Galaţiului, care, în opinia mea, nu face decât să strângă puncte pentru retur, când le va scoate la vânzare.

Cetate Suceava - Ceahlăul
Nemţenii defilează în campionat, iar Cebotaru cred că şi-a murdărit de var toate perechile de ghete... Duelul moldovenilor va fi cu siguranţă plin de nervi, aşa că e posibil ca flocoşii lui Flocea să mai dea şi ei un chix...

De văzut ce va face Diniţă în Regie, după ce a pus pe picioare o echipă din Chiajna cotată foarte bine la începutul sezonului. Diniţă are cinci goluri în ultimele cinci etape, iar Sportul are tendinţa de a privi de sus echipele care stau rău în clasament. Nu ştiu dacă Dinamo II, fără implanturi de la echipa mare, poate emite pretenţii la Buftea, însă eu cred că va încerca. Iar Ştiinţa Bacău are toate şansele să plece cu punct(e) de la Modelu, unde nici acum nu înţeleg cum de nu au bătut băieţii lui Răchită...

Test pentru apărare

FC Ploieşti joacă astăzi la Progresul şi cred că, de data asta, pentru un rezultat pozitiv, e nevoie de un meci mare făcut de apărarea condusă de Gigel Rohat. Nu mai zic şi de o prestaţie peste medie a lui Popa, care e cam dator, după ultimele prestaţii.

Chiar dacă a debutat perfect, Neagu va fi doar la al doilea meci alături de Rohat, dar măcar Gigel, Mihalache şi Crăciun vor rămâne, de data asta, pe poziţii. Cred că Vivi şi l-ar fi dorit pe Mihalache în linia mediană la acest joc, pentru a bloca mai bine zona centrală, asta deşi cuplul Vlad+Takayuki a funcţionat excelent în ultimele două meciuri. Cum nu există fundaş dreapta apt, "Mache" rămâne acolo, iar problemele lui Răchită se mută în jumătatea adversă.

Fără Ciobanu, suspendat, probabil că Gafiţa va juca împins, mai ales că-i un joc în deplasare, deci, pe contre.
Dacă Liviu Mihai II şi Alexe continuă în centru, respectiv, pe stânga, rămâne de văzut pe cine va alege antrenorul între Gheorghe Vasile şi Păun, pentru partea dreaptă. Vasile parcă se mişcă mai cu talent şi cu dorinţă în ultima vreme, şi a prins destule minute în ultimele trei meciuri, în timp ce Păun vine după o săptămână petrecută la echipa a doua şi, speră toată lumea, extrem de motivat să demonstreze nu doar că poate să joace la un nivel bun, dar şi că îi pasă...

Statistici. Altele

Popa s-a impus ca varianta cea mai sigură pentru postul de portar. Interesant e că a primit mai multe goluri decât Iatan, (e drept, a şi apărat mai multe minute). Iatan are însă o medie de un gol primit la 71 de minute, în timp ce Popa primeşte o boabă la 62 de minute.

În 11 etape, Vivi Răchită a aliniat aceeaşi formulă defensivă doar de două ori! Mihalache-Rohat-Vodiţă-Crăciun e linia folosită în victoria cu Sportul şi remiza cu Prefab Modelu.

4 fotbalişti au figurat mereu în primul unsprezece aliniat de Răchită: Crăciun (a jucat şi fundaş dreapta şi fundaş stânga), Rohat (doar fundaş central), Mihalache (fundaş central, fundaş dreapta, mijlocaş central) şi Liviu Mihai (mijlocaş central şi mijlocaş central ofensiv).

Atât căpitanul Cristi Vlad, cât şi juniorul Marius Alexe au înscris în ultimele două jocuri.

Fără golurile înscrise în meciul cu Forex, Gafiţa a fost ajuns în topul marcatorilor de Alexe, ambii având patru reuşite. Păun şi Claudiu Tudor au câte trei. Interesant e că Mihalache, autor al unei duble în aceea partidă, rămâne fără nici un gol înscris până acum...

Rohat şi Mihalache rămân integralişti, urmaţi de Liviu Mihai în topul minutelor (939) şi Crăciun (810).

Împotriva adversarilor, dar şi a arbitrilor

Ceahlăul - FC Snagov: 3-0. Are rost să vorbim de arbitraj? Da, cât timp gazdele au deschis scorul prin Cebotaru, deci, din penalti, e cazul să vorbim (în zadar, e adevărat). Ştiţi câte goluri a marcat până acum gogheterul nemţenilor? 7 (şapte)! Asta în caz că mai sunt oameni care se întreabă ce-i aşa special la Ceahlăul, în afară de numele patronului, Ştefan, dar şi de supranumele acestuia - Pinalti.

FC Ploieşti - CS Buftea: 3-1. Alt meci la care, aparent, n-am avea de ce să punem problema arbitrajului, nu? Nu! Pentru că nenea ăla din Câmpia Turzii a venit cu temă şi spune asta unul care nu crede-n teoria conspiraţiei şi nu face afirmaţia asta des. L-am văzut însă câte contraatacuri a oprit, încălcând flagrant legea avantajului. Sigur, în cazul ăsta, nu se dau condamnări şi presimt că omul va scăpa şi de banalele suspendări. Cum ignora ajutorul dat de tuşieri, topoarele date la temelie de oaspeţi, dar mai ales cum a băgat mâna în buzunar după al doilea galben în cazul lui Ciobanu. Corect, atacantul a accentuat căderea în careu, dar între el şi portar a existat contact! Caz în care simularea iese din discuţie, în opinia mea neavizată. Cred că n-a ieşit cum a vrut omul, dar poate sta liniştit, pentru eliminarea lui Ciobanu, îşi merită banii. Indiferent de la cine îi avea promişi...

Echipa se face cu sufletul. Performanţa, cu bani

Când Răchită a spus în presa centrală că şi-ar dori ca FC Ploieşti să adopte strategia CFR-ului, mulţi au reacţionat de parcă antrenorul i-ar fi băgat mâna-n buzunar patronului Niculae. Omul căruia, cred unii, ar trebui să-i spunem numele în şoaptă, la adresa cui ar trebui să avem doar cuvinte de laudă şi recunoştinţă eternă. Observ de ceva vreme că se încearcă inducerea unei senzaţii perverse şi periculoase: că toţi microbiştii care au visat la un nou Petrolul ar trebui să-i pupe picioarele finanţatorului Ioan Niculae, pentru că, fără implicarea acestuia, de proiectul iniţiat în 2007 s-ar fi ales praful.
Ce n-au înţeles oamenii de lângă personajul de „Top 300 Capital” e că ploieştenii n-au vrut un nou Luca. Au vrut acţionari cu mintea şi buzunarele deschise, nişte oameni dornici şi capabili să creeze, organizeze şi conducă un club spre performanţă. Niculae şi Manea au demonstrat că vor şi, mai important, au simţit că trebuie să se implice, într-un moment în care alţii îşi dădeau coate şi susţineau ideea doar la nivel declarativ. Pentru asta, dar şi pentru tot ce au făcut până acum, merită respectul şi aprecierea microbiştilor.
Din păcate, cei doi nu realizează că, aşa cum echipa s-a autodepăşit, clubul n-a fost în stare să facă nici măcar câţiva paşi spre o organizare profesionistă. Că FC Ploieşti a urcat în Liga a doua şi se menţine în cursa pentru Liga întâi aproape exclusiv din entuziasmul care o înconjoară. Şi că în momentul în care vraja se va pierde sau va fi înlocuită de vrăjeală, echipa se va destrăma ca un balon de săpun în nuanţe galben-albastre. Iar în urmă nu vor mai rămâne decât ideea, amintirile şi, mai ales, regretele.

Prefab Modelu, în cifre şi impresii

Modelu pare victima perfectă pentru o echipă care vrea iar în fruntea clasamentului. Mai ales că-n etapa asta toate echipele cu pretenţii din serie au meciuri grele (Sportul - Ceahlăul, Progresul - CS Buftea, FC Snagov - Dunărea Galaţi).
Dacă FC Ploieşti n-a mai bătut de două etape, gazdele de mâine au înregistrat patru înfrângeri la rând, cu o medie de trei goluri primite pe meci. Practic, înlocuirea lui Dună cu Radu II pe banca tehnică, din urmă cu două săptămâni, n-a produs nici un şoc. Noul antrenor a încercat două sisteme 4-4-2 şi 5-4-1, singurele diferenţe fiind scorul cu care a pierdut la Progresul, respectiv Buftea.

Cei mai importanţi jucători par să fie fundaşul Ghidarcea, căpitanul echipei, mijlocaşii Viorel Gheorghe (cel mai bun marcator al echipei, cu 4 goluri) şi Vlad (a jucat în Liga I anul trecut, pentru Mioveni), dar şi vârful Florin Anghel. La evidentele probleme din apărare (20 de goluri primite - cea mai slabă apărare din serie!) contribuie şi portarii. Dacă Dună a mers mai mult pe mâna juniorului Dobre (de-o vârstă cu Iatan), Radu II l-a încercat pe fostul petrolist Florentin Rădulescu, fără succes însă, aşa că antrenorul celor de la Modelu are cam aceeaşi problemă cu Vivi Răchită...

Prefab e cam în situaţia celor de la SC FC Petrolul, anunţând buget şi pretenţii de promovare la începutul sezonului şi care acum se zbate la retrogradare, cu o singură victorie în nouă partide. Mai joacă şi-n galben-albastru, aşa că poate le vor zgândări puţin orgoliul ploieştenilor, care, atunci când văd culorile astea purtate de nişte impostori, aveau bunul obicei de a reacţiona ca taurul căruia-i fluturi ceva roşu pe la nas...

Out din Cupă. Să ne concentrăm pe bla, bla, bla…

M-am convins: nu Craiova şi-a dorit mai mult victoria, ci FC Ploieşti şi-a dorit-o mai puţin. Mai puţin Cristi Vlad, care a şi ratat singurele ocazii de gol pe care şi le-au fabricat galben-albaştrii şi care a fost un car de draci pe margine, în repriza a doua, după înlocuire.
Eu nu suport şi pace genul ăsta de gândire şi atitudine. Ştiu, e mai importantă promovarea, ştiu, echipa are deja şapte accidentaţi, ştiu, băieţii sunt şi obosiţi, şi ieşiţi din formă, şi obligaţi să se bată pentru recăpătarea primului loc în clasament încă de sâmbătă. Dar nu pot tolera că, marţi, în faţa a peste 3.000 de oameni, 3.000 de plătitori, 3.000 de oameni care n-au apostrofat nici măcar una dintre cele 30 de pase greşite de Vasile Gheorghe (exagerez, n-a greşit decât vreo 28!), FC Ploieşti a jucat la alibi. A aşteptat eliminarea, cu resemnarea unui condamnat la moarte deja aşezat pe scaunul electric, care se bucură de şiroaiele de apă care-i ajung şi-n gură din buretele stors deasupra capului, de un tip cu cagulă pe cap, echipat în alb-albastru.
Corect, nu venise la meci nici patronul Niculae, dar galben-albaştrii au arătat ca o echipă care a uitat că primele cele mai importante pentru care joacă vin din tribunele populate de oamenii sătui de mercenariatul şi amatorismul promovate ani de zile de SC FC Petrolul.
Dacă au uitat, jucătorii trebuie să-şi amintească un lucru: suporterii vin la stadion pentru că seriozitatea lui Vivi Răchită şi dăruirea lor din teren au rămas singurele garanţii că, la FC Ploieşti, se mai vrea performanţa. Performanţa, adică victoria în fiecare meci. Chiar şi-n cele în care adversarii sunt mai valoroşi, însă cu condiţia să nu fie şi mai determinaţi…

Nae şi Păduraru măcar nu pot. Alţii însă parcă nu mai vor...

FC Ploieşti a contat în meciul de cupă cu Universitatea Craiova doar cât timp căpitanul Cristi Vlad a fost pe teren. Apoi, n-am văzut decât o echipă de figuranţi şi-mi pare sincer rău să spun asta. Dar îmi pare rău şi de ceilalţi spectatori de pe "Ilie Oană", care nu doar că s-au rupt de servicii, la ora două, ci au mai şi băgat mâna în buzunar după cinci roni, un gest pe care, cred eu, ar trebui lăsaţi să-l facă şi la jocurile de campionat.
Portarul Andrei Vlad, fundaşul Vodiţă, mijlocaşul Vasile Gheorghe şi atacantul Păun sigur au dormit bine marţi spre miercuri. Sigur au ieşit miercuri dimineaţă cu fruntea sus pe stradă. Dar, dacă au mai avut şi tupeul să-i privească pe cei care au încercat ca proştii să se bată în Cupă cu Stoica, Wobay şi fraţii Costea, cred că trebuie să-şi mai întrebe impresarii de sănătate...

PS Gafiţa cum o fi dormit? I-or fi intrat în vis şuturile alea de la 30 de metri, când echipa lui era pe contraatac, în superioritate numerică?

Cota FC Ploieşti în cădere liberă

Ieri, pe Bwin.com, FC Ploieşti avea o cotă de 2.7 la victorie în meciul cu Universitatea. Ca-n cazul tuturor meciurilor, şi la acesta au survenit modificări destul de importante, aşa că un succes obţinut de galben-albaştri în 90 de minute plăteşte acum de 3.25 de ori suma pariată. Corectă evaluarea în opinia mea, în condiţiile în care Răchită, şi să vrea, şi nu poate să mai rişte alte accidentări, la şi aşa puţinii oameni de bază pe care-i mai are la dispoziţie...
Dorinţă va exista, publicul va conta, dar lipsesc sigur Claudiu Tudor, Cataramă, Florea şi Alexe. Cristi Vlad încă nu-i gata de 90 de minute, iar Rohat, Mihalache şi Liviu Mihai II (oamenii cu cele mai multe minute jucate în campionat) ar cam trebui odihniţi. Iar dacă discuţiile pe care sigur Răchită le-a purtat cu Gafiţa şi Păun duminică nu au reuşit să-i trezească pe indolenţii atacanţi ai ploieştenilor, nu văd cu cine ar putea să încurce FC Ploieşti pe Universitatea Craiova. Oricât de tare şi-ar dori cei care ţin la echipa oraşului...

Cote interesante în Cupă

FCM Târgu Mureş - Dinamo
Gazdele au cotă 7 pe Bwin.com! Într-adevăr, Dinamo e lider în Liga I, dar şi FCM-ul conduce Seria a doua din Liga a doua (19 puncte şi golaveraj 20-6)! Iar dacă Rednic se ţine de cuvânt şi dă o şansă unor jucători folosiţi tot în Liga a doua până acum, ca Miranda, caută soluţii pentru înlocuirea lui Pulhac şi-i odihneşte pe internaţionalii Lobonţ şi Tamaş parcă diferenţa nu mai e aşa de mare...

U Cluj - CFR Cluj
Pe lângă riscul pe care-l implică orice meci de cupă, în care diferenţele dintre echipe se anulează de multe ori, ăsta-i şi unul dintre derbiurile cele mai încinse. Dorinel are însă mari probleme în a se impune la U, şi cred că mai mult a şocat prin ultimele măsuri (lăsarea unor jucători la Mioveni, revenirea pe gazon), decât să mobilizeze o formaţie care şi-a cam pierdut busola. Adaug aici anunţul făcut de Trombetta, că va alinia cel mai bun unsprezece (probabil va lipsi Mureşan şi probabil Dubarbier îi va face niţel loc lui Deac), şi cred că CFR-ul e printre favoriţii cu şansele cele mai mari să-şi confirme şi pe teren statutul.

Pont din Cupa României

Bwin.com a afişat meciurile din Cupă şi, surprinzător, a făcut o greşeală: a afişat meciul SC FC Petrolul - Rapid ca şi cum s-ar juca pe "Ilie Oană". Pe deasupra, şi cotele sunt ciudăţele: 5.50 - 3.75 - 1.5. Cred că Rapidul, aşa în criză cum e, n-ar fi primit cotă de victorie mai mare de 1.3, dacă bookmakerii ar fi ştiut că jocul cu locul 14 din Liga a doua e pe Giuleşti şi că asta e cam singura competiţie la care giuleştenii mai visează la un trofeu...
Aşa că, pariorii care joacă de plăcere sau din convingere împotriva SC FC-ului, n-ar trebui să scape din ochi poate cea mai atractivă cotă disponibilă pe piaţă pentru această partidă.

Statistici

Iatan şi Popa au 5 meciuri jucate de căciulă (e o diferenţă sensibilă de minute) şi 6 goluri primite de căciulă. Sunt doar ceva diferenţe la numărul de gafe...

FC Ploieşti are 12 goluri primite. Cât Chiajna, echipa de pe locul 17.

Nae a strâns 50 de minute de Liga a II-a, în 2 partide. A reuşit 2 pase decisive. Tot 2 pase decisive are şi Liviu Mihai, care a jucat cu peste 700 de minute mai mult.

Fane Ciobanu a marcat două goluri în acest sezon. Ambele în minutul 28!

După 9 etape, FC Ploieşti are doar doi integralişti: Rohat şi Mihalache. Cele mai puţine minute le au Nae (50) şi Zăpodeanu (45). Interesant e că pe locul al treilea e Cataramă, cu 241 de minute, asta deşi a jucat în cinci meciuri, iar în patru dintre ele a prins chiar primul unsprezece!

Răchită n-a aliniat aceeaşi linie defensivă nici măcar în 2 din cele 9 meciuri jucate până acum! În afară de Rohat şi Vodiţă, folosiţi numai fundaşi centrali, Brujan a jucat pe dreapta, pe stânga (chiar şi-n centru dacă socotim finalul meciului de sâmbătă), dar şi la mijloc, Crăciun, pe dreapta şi pe stânga, Mihalache, peste tot (mai puţin în poartă), iar Florea, doar pe stânga. Şi mai mult pe bară...

Deşi îi despart 4 boabe în clasamentul golgheterilor, Gafiţa şi Ciobanu sunt la egalitate la capitolul "goluri de trei puncte": 1-1. Gafiţa a înscris pentru 2-1 în Regie, iar Ciobanu a decis meciul din prima etapă, cu Chiajna. Fane a mai punctat o singură dată (tot o deschidere de scor!), în schimb, Gafiţa e omul finalurilor de meci, cu patru dintre goluri marcate în ultimul sfert de oră.

Dilema veche

Discursul lui Răchită de la finalul meciului cu Dunărea Giurgiu a fost sec, un pic trist şi suficient de pesimist ca să confirme că lumea care vorbea doar de promovare s-a lăsat luată de val. Sigur, nimeni nu trebuie învinovăţit, cu atât mai puţin microbistul ploieştean, care, de la înfiinţarea FC Ploieşti, a reînceput să trăiască fotbalul, nu doar să-l privească pasiv şi dezgustat. Într-adevăr (şi contrar celor spuse de rezultatele de până acum), echipa nu are un lot de promovare. Are ce a lipsit în ultimii ani, adică dorinţă, dar o serie de ghinioane, cum au fost cele care macină lotul lui Vivi de mai bine de o lună, arată că ploieştenii atacă prima ligă nu doar cu Vlad, Rohat, Claudiu Tudor sau Ciobanu, ci şi cu Zăpodeanu, Păduraru şi Nae, de la Peco Ploieşti.
Antrenorul a convocat o şedinţă cu jucătorii pentru duminică dimineaţă şi speră la una cu patronul marţi. Deşi e anormal ca o echipă să investească mai mult în pauza de iarnă decât înainte de începerea campionatului (adică arată o lipsă de coerenţă în strategia anunţată la înfiinţarea echipei, ca să nu-i spun altfel), Răchită are şanse mari să obţină un buget de transferări mai consistent. Sigur, nici nu-i foarte greu, în condiţiile în care, din ce ştiu, în vară s-au cheltuit 30-35.000 de euro pe achiziţiile de jucători... D-aia revin cu o dilemă ceva mai veche: oare conducerea tehnică şi cea administrativă trag pentru aceleaşi obiective?

Problemele de la FC Ploieşti şi cele pe care le poate pune Dunărea Giurgiu

Resuscitaţi de Magiun, giurgiuvenii prind pe FC Ploieşti într-o situaţie extrem de delicată. Răchită are patru absenţi cerţi: Claudiu Tudor, Florea, Alexe şi Bica. În plus, Cristi Vlad şi Cataramă au şanse minime să prindă primul unsprezece şi probabil vor fi aruncaţi în luptă doar după pauză. În aceste condiţii, Vivi trebuie să refacă iar un puzzle pe care accidentările i-l strică de la o etapă la alta. Lucru obişnuit cel puţin pentru compartimentul defensiv, cei patru fundaşi nefiind niciodată aceiaşi două meciuri la rând!
De partea cealaltă, Dunărea şi-a revenit după un start dezastruos şi a făcut şapte puncte în ultimele patru runde, trei dintre ele fiind aduse din ultima deplasare, de la Prefab Modelu. Barbu joacă ce ştie, un 5-3-2, iar cel mai periculos atacant este Ştefan Iordache, care a înscris de patru ori în opt etape. Al doilea marcator al echipei (care va aduce aproape sigur vreo două microbuze de suporteri la Ploieşti) este mijlocaşul Radu, cu două goluri înscrise până acum, dar oamenii de bandă stângă ar trebui să aibă grijă şi la şeptarul Cătălin Gheorghe, cel mai bun pasator al oaspeţilor.
Aşa că meciul dintre echipa cu cel mai prolific atac (FC Ploieşti - 2,8 goluri marcate pe meci) şi a treia clasată în topul celor mai slabe apărări (Dunărea Giurgiu - 1,8 goluri primite pe meci, doar Modelu şi Forex stau mai rău) s-ar putea să fie ceva mai greu decât părea la prima vedere...

Ce înseamnă Claudiu

Înseamnă omul care defineşte cel mai bine diferenţa dintre liderul seriei şi celelalte formaţii. Înseamnă genul de jucător care-n ultimii 20 de metri rupe ritmul, apărarea adversă, cu simplă (e foarte simplă, din tribună, din faţa televizorului şi a unei tastaturi!) o fentă din corp şi, câteodată, plasa porţii, cu un şut de generic. Înseamnă numărul 10 care se chinuieşte chiar să facă faza defensivă cu rigoarea unui număr 5, pentru că asta se cere în fotbalul de azi, pe care Răchită îl predă tuturor, de când s-a apucat de treabă, fără excepţii sau concesii. Înseamnă jucătorul care a dat patru goluri în campionat, dar şi trei pase de gol. Trei pase de gol şi jumătate, că el i-a lăsat singuri cu portarul advers pe Liviu Mihai şi Gafiţa, sâmbătă, la Suceava, înainte să se rupă. Înseamnă o pierdere pe care n-o va compensa revenirea lui Cristi Vlad, înseamnă durere şi frustrare pentru el, şi că suntem cu toţii măcar un pic cinici, dacă ne punem problema cum va influenţa absenţa lui rezultatele viitoare ale echipei. Şi suntem, Claudiu, pentru că eram mai siguri de victorie şi cu tine-n teren!

Speranţe pentru "Ilie Oană". Altele

Ieri, după amiază, în cadrul şedinţei de Consiliu, primarul a oferit un răspuns interesant unei interpelări legate de starea stadionului. Volosevici a anunţat că-n luna noiembrie va organiza o dezbatere publică pe acest subiect, pentru a pune în discuţie soluţiile de reabilitare a bătrânei arene. Cel mai probabil, evenimentul va avea loc la Casa de Cultură a Sindicatelor. "Luăm în calcul refacerea tribunelor pe structură metalică", a precizat edilul, care a spus că renovarea stadionului "este o obligaţie personală", pe care şi-a asumat-o.
Mi-am adus aminte atunci de celebrele întâlniri de la Consproiect, de planurile puse pe hârtie şi arătate chiar şi pe la televizor, şi, instinctiv, m-am uitat la Calotă, aflat acum la masa consilierilor. Oare s-o fi simţit în vreun fel că, după opt ani de administraţie, bătrânul stadion e doar ...şi mai bătrân?
Sunt chiar curios să văd ce va face Volosevici. Şi, în acelaşi timp, sunt sigur că aducerea stadionului măcar aproape de standardele primei ligi va conta mai mult decât orice implicare financiară, la oricare dintre cele două echipe care joacă acum pe "Ilie Oană"...

FC Ploieşti?

S-ar putea să apară cât de curând între buturi portarul Vlad. Şi, la cum gafează Iatan şi Popa, să rămână acolo.
Fundaşul Crăciun nu cred că mai poate pierde primul unsprezece, după ce a demonstrat că joacă aproape la fel de bine şi pe dreapta şi pe stânga, clar mai bine decât Brujan sau Florea.
Mijlocaş ofensiv extrem de bine construit şi talentat, capabil să se lipească de gol, dar şi să dea o pasă decisivă, Alexe s-a impus extrem de repede şi e, la rândul lui, titular cert de câteva etape.
Păun nu prinde încă foarte multe minute, dar creşte în joc şi e mereu o soluţie pentru unsprezecele de start.

Toţi patru sunt jucătorii lui FC Ploieşti doar anul ăsta. Contează şi nu prea că aparţin de Dinamo, în condiţiile în care n-ar fi fost în totalitate OK, nici dacă ar fi venit de la Farul, ca Florea şi Liviu Mihai II. Cu siguranţă însă că deranjează. Atât pentru că nu fac parte decât dintr-o strategie pe termen scurt, cât şi pentru că apropie supărător de mult echipa oraşului de unul dintre cele mai controversate cluburi din România. Greşeală pe care au mai făcut-o nişte conducători şi acum câţiva ani...
Grijă mare, pentru că locul întâi e doar un analgezic şi cât de curând va fi nevoie de un antirabic!

Imagine de pe "Ilie Oană"

Din păcate, o am doar în memorie. Din fericire, o am.
La meciul cu FC Snagov, la doar câteva zile după ce câţiva "suporteri" au pătat cu o culoare gălbuie imaginea clubului şi a uneia dintre cele mai frumoase şi devotate galerii din ţară, pe "Ilie Oană", la tribuna întâi, am văzut o familie. Tatăl şi mama flancau doi ţânci înfofoliţi, care, peste ani, vor afla din poveşti, la o masă de Crăciun, pe ce stadion şi la ce meci au fost pentru prima dată.
Oare ce întrebare vor pune atunci: "Cu cât i-am bătut?" sau "Şi ce s-a întâmplat, tati, cu echipa aia frumoasă?"...

Mai multe răspunsuri decât semne de întrebare

FC Ploieşti şi Ceahlăul au reuşit, după runda asta, să pună trei puncte între locurile care asigură promovarea şi un pluton cu încă multe contracandidate. Galben-albaştrii au punctat şi duminică de trei ori, Liviu Mihai II şi excelentul Gigel Rohat reuşind să spargă gheaţa în campionat, şi au confirmat că, pe lângă o organizare riguroasă şi deja obişnuita determinare, au abilitatea de a bulversa adversarul prin diversitatea variantelor de atac.

După 3 assisturi în Cupă, Claudiu Tudor s-a mişcat cu dezinvoltură în cabina de regie şi, cât timp îşi pune talentul de a rupe ritmul şi a scoate din joc adversarul direct în folosul colegilor de atac, cred că FC Ploieşti va avea numai (meciuri) de câştigat. Am înţeles înlocuirea lui Fane Ciobanu şi păstrarea lui Gafiţa (neinspirat şi parcă mai lent ca altădată), dar am înţeles şi supărarea celui schimbat, mai ales că se mişcase evident mai bine şi chiar fusese foarte aproape de gol. Nu cred că c-ar fi bine dacă Ciobanu va ajunge la concluzia că trebuie să mai lase deoparte altruismul său ieşit din comun şi să fie un pic mai individualist...

Mi-a mai plăcut Alexe, care a cam rezolvat problema juniorului (şi a agravat serios problemele lui Iatan!), dar care îi va da bătăi de cap lui Răchită, după revenirea lui Cataramă. Pentru celelalte două locuri din spatele vârfului împins se vor bate cât de curând cinci jucători: V. Gheorghe, Gafiţa, Claudiu Tudor, Cataramă şi Păun! Asta ca să nu mai zică Răchită că n-are lot suficient de mare :-).

Altă surpriză plăcută - evoluţia lui Crăciun pe un post deficitar, cel de fundaş stânga. La confirmări sau capitolul "V-am zis eu?", îl trec pe Takayuki, harnic şi ordonat la mijloc, chiar dacă imprecizia l-a făcut să irosească destule idei bune. Sunt curios să-l văd cu Vlad alături şi ceva mai multă libertate la creaţie sau poate doar sunt nerăbdător să-l văd iar pe căpitan acolo unde îi e locul...

FC Vaslui - Unirea Urziceni

Alt rezultat greu de intuit, într-o etapă a meciurilor echilibrate. Înclin să cred că Urziceniul are resurse să-şi revină, dar un egal nu cred că ar nemulţumi pe cineva, mai ales în perspectiva meciurilor din Cupa Uefa, programate la mijlocul săptămânii viitoare. De luat în calcul:
1. Improvizaţiile din apărarea Vasluiului. Fundaşii centrali titulari, Cânu şi Dănuţ Munteanu, lipsesc în continuare. Buhuş revine după suspendare, dar nu va duce decât la alte permutări, care de obicei nu fac bine. Iar Urziceniul e o echipă speculativă, croită pentru un joc direct pe vârfuri, în zona centrală, unde apar din bandă periculoşii Mara şi Onofraş...
2. Reacţia lui Dan Petrescu, deci şi a echipei, după surpriza neplăcută din etapa trecută. Dacă Hizo are probleme importante de lot, Petrescu poate conta pe din ce în ce mai mulţi jucători, în special la mijloc, unde, de altfel, se va da şi marea bătălie în jocul cu Vasluiul, dotat şi el cu o linie mediană sudată şi talentată.

Gata şi cu Sebi Tudor?

SC FC Petrolul a pierdut (şi) la Tulcea şi rămâne în zona retrogradării! În anul în care Bercea a anunţat că se retrage, dacă nu promovează! Sebi Tudor a pierdut toate cele patru jocuri disputate împotriva unor contracandidate la promovare (FC Ploieşti, Ceahlăul, Dunărea Galaţi şi Delta Tulcea), iar victoria de marţi, din Cupa României (eliminarea e iminentă şi acolo, după "împerecherea" cu Rapid), de care se agăţase cu ambele mâini, nu cred că-l mai poate salva. Iar Bercea a uitat probabil deja declaraţia dată acum vreo două săptămâni, când a zis că Tudor e ca fratele lui şi singurii pedepsiţi pentru rezultate sunt jucătorii.
Cred însă că demiterea antrenorului nu e soluţia. La SC FC alta e problema, de prea mulţi ani de zile, timp în care s-au tot rotit antrenori şi s-au tot schimbat jucătorii. Două lucruri nu s-au schimbat: conducerea şi, mai nou, adversitatea Ploieştiului faţă de aceşti impostori.

Universitatea Craiova - FC Braşov

Meci echilibrat, cu rezultat greu de anticipat, d-aia poate ar fi mai bine să vă orientaţi ori către alt tip de pariu, ori către altă partidă :-). De luat în calcul:
1. Inconstanţa Craiovei - o echipă totuşi neexperimentată, cu fotbalişti departe de maturitate, care vine după surpriza rundei trecute, victoria din deplasare de la Urziceni.
2. Constanţa Braşovului - echipa de sub Tâmpa e opusul Craiovei. Poate mai lipsită de fler, dar mult mai matură şi mai bine organizată, nu m-ar mira să reziste în prima repriză şi să prindă o contră după pauză. Lipsesc Măldărăşanu, Ilyeş şi Nae Constantin, dar lotul galben-negru e puternic. La închidere va suplini iar foarte bine Paulo Adriano, iar decât un Ilyeş suspect ca-n meciul cu Rapidul, sigur va fi mai utilă o rezervă cu poftă de joc.
3. Atacul în revenire de formă al oaspeţilor - Lucescu are din ce în ce mai multe opţiuni. Buga trage de el să revină, Zaharia e trecut de perioada neagră şi de vreo două etape joacă foarte bine, Sburlea, Hadnagy şi Surdu se bat pentru celălalt loc, o concurenţă sigur benefică.

Ştirile "sportive" şi oamenii "de fotbal"

Am prins aseară ştirile din sport de pe Antena 1 şi buzele cărnoase ale Pătrulesei. După mult timp, au reuşit să mă şocheze. Asta pentru că una dintre ştiri suna în felul următor: "Viitorul patron al Timişoarei, Ovidiu Tender, a vorbit pentru Antena 1 despre proiectele sale de viitor din cabina de pilotaj a unuia dintre cele şapte avioane pe care le deţine."
S-a vorbit puţin despre fotbal şi mult despre cum îşi dorea marele Tender să se facă pilot când era mic, dar a avut o problemă medicală şi n-a trecut testele fizice, aşa că acum nu poate decât să cumpere avioane, nu să le şi piloteze. S-a vorbit despre cele 45 de milioane de euro date pe aeronavele din dotare, dar şi despre noi investiţii în domeniu. Apoi s-a dat legătura în studio, fraza de încheiere fiind următoarea: "Nu rataţi ştirile sportive de mâine seară (adică din seara asta), când Ovidiu Tender va hrăni porumbeii din Piaţa Operei!" Serios, nu e nici o glumă, chiar au arătat şi o imagine cu Tender ţinând în braţe doi porumbei...
Probabil că luni vom vedea la ştiri cum Tender va ajuta o bătrână să treacă strada, marţi va salva o balenă (eventual de la înec), iar miercuri, dacă avem noroc, cum mai astupă gaura aia din stratul de ozon care ne creează atâtea belele. Clar, e nevoie de un om ca Tender la FC Timişoara, chiar dacă Jiji o să strâmbe niţel din nas, când o să realizeze că s-a concentrat prea mult pe fotbal şi riscă să apară din ce în ce mai puţin la ştirile sportive...

Gloria Bistriţa - Dinamo

Oaspeţii sunt favoriţi şi între două defensive şubrede, diferenţa ar trebui s-o facă valoarea compartimentelor ofensive, unde câinii sunt net superiori. Observaţii:
1. La Dinamo, victoriile au adus încredere, iar golurile i-au calmat pe cei trei atacanţi de rasă care se bat pentru două locuri de titulari şi, cu excepţia lui Bratu, foarte egoist din fire, încearcă chiar să se ajute între ei.
2. Bistriţenii au încurcat pe Steaua, dar s-au bătut singuri în meciul cu CFR. N-au mai câştigat de patru runde şi, ce-i mai grav, de vreo trei meciuri nici măcar n-au putut emite pretenţii la vreun punctuleţ. Moralul e slab, iar martorii lui Sabău nu mai cred în ei ca anul trecut. E drept, sunt şi prea mulţi jucători noi în lot. Practic, 9 din cei 11 anunţaţi de Gazetă au venit în această vară...
3. Diferenţa de calitate, pe compartimente. Lobonţ e peste Tătăruşanu (greşeli grave în ultima perioadă), apărările cam la fel (cuplul Blay - L. Goian dă fiori oricui), dar de la mijloc în sus Dinamo are destui oameni care să facă diferenţa. La Gloria, doar Ciprian Petre mi se pare periculos, cu Borbely trecut deja peste norma lui de goluri pe sezon şi Anca departe de cerinţe (s-a răzgândit în privinţa retragerii, dar nu pare prea hotărât asupra propriei reveniri).

Poli Iaşi - Poli Timişoara

Deşi oaspeţii au mers ceas (pe teren au câştigat cât primele două clasate), am dubii că vor lua toate punctele şi de la Iaşi. Iată motivele:
1. Şmecheria lui Popa, care şi-a pregătit echipa pentru statutul de outsider. Şi-a blindat benzile (unde Timişoara face de obicei legea), are şi doi închizători, printre care ex-ul Leo Naidin (un fotbalist cu potenţial neexploatat la maxim) are vârfuri oportuniste, care nu caută să se bată cu adversarul direct: Tănasă şi Cristi Bratu.
2. NaivitateaTimişoarei, care scoate puncte cu echipele puternice şi de a pierde cu cele mai slab cotate. A pierdut cu Gaz Metan, a suferit serios pe finalul meciului de la Buzău, şi doar un final de meci nebun a salvat rezultatul de la Craiova.
3. Absenţele Timişoarei: Abiodun şi Artiom Karamyan. Doi oameni cheie pentru Uhrin, am spus şi mai sus, care atacă aproape exclusiv pe benzi, unde acum vor apărea cel mai probabil Stelian Stancu şi Arman Karamyan.
4. Fragilitatea defensivă a Timişoarei şi tactica spectaculoasă, dar nu mereu câştigătoare de "a da cu un gol mai mult decât adversarul".

Victoria de care nu aveam nevoie...

FC Ploieşti a învins în Ghencea, pe Steaua. Pe un teren secundar şi pe Steaua II, dar victoria din Cupă, smulsă împotriva satelitului roş-albastru, are o însemnătate deosebită pentru mine. Prea multă lume a spus că nu e nevoie de acest rezultat, gândindu-se desigur la câte belele poate aduce a doua competiţie (ştim cu toţii ce-a păţit Cristi Vlad!), dar a uitat de ce satisfacţii a oferit anul trecut. Şi, iată, FC Ploieşti, are şansa de a-şi măsura deja forţele cu o echipă din Liga I! Va atrage iar atenţia unei ţări asupra sa şi se va mai vorbi cel puţin 90 de minute despre "echipa din Ploieşti care revendică palmaresul Petrolului".
Proiectul "Petrolul e al nostru" înseamnă aproape exclusiv ce reuşesc aceşti băieţi în teren, excelent conduşi de pe margine de Răchită, admirabil mânaţi din interior de spiritul Petrolului adevărat. Mai ales că la nivel de conducere, clubul e inert la capitolul imagine, iar suporterii, iată, pleacă la meci şi ajung la poliţie, din cauza unor aşa zişi. Care-i fac pe adevăraţii ăia din peluză, care ne încântă de aproape doi ani cu devotamentul lor să ofteze adânc şi să pună privirea în pământ. Chiar şi ei, cei care-i fac meci de meci pe băieţii lui Vivi să ţină mereu fruntea sus pe teren.

PS Felicitări, Vivi, şi cum s-o zice "mulţumesc" în japoneză? Ştiam eu că mă pot baza pe Taka!

"Lăsaţi-ne să ne pregătim pentru Liga I!"

Îl înţeleg pe Răchită. Cu un lot aşa subţire şi accidentările care macină echipa, e normal să-şi facă probleme înaintea fiecărui meci. Indiferent de situaţie însă, când o echipă care are doar două obiective posibile într-un sezon, campionatul şi cupa, mi se pare deplasat să renunţi deliberat la unul dintre ele sau, cum se tot spune în lumea fotbalului de pe la noi, "să te concentrezi pe unul".
Sunt sigur că Răchită va face o echipă şi un plan cu care să poate obţine calificarea. Sper însă că-n vestiar a avut alt discurs. În caz contrar, nu-mi rămâne decât să mizez pe Takayuki, pentru că, dintre toate rezervele, îmi oferă cele mai mari garanţii la capitolul determinare. 1. Pentru că nu înţelege mare lucru din ce se vorbeşte în jurul lui şi 2. Pentru că-i croit din alt material decât românii, care abia aşteaptă să audă că astăzi o pot lăsa mai moale...

Ce-a făcut Peseiro şi ce (n-)ar trebui să mai facă

Nu-mi place să pun etichete, dar Peseiro o caută :-). Nu neapărat pentru că Rapidul s-a stins după primele trei etape, cât pentru faptul că nu dă semne de revenire. Cauza numărul 1: schimbările radicale de sistem şi rotirea absurdă a jucătorilor pe posturi cu care sunt mai mult sau mai puţin obişnuiţi.
La Wolfsburg, a jucat în premieră cu trei fundaşi centrali. Culmea, cu Maftei, care joacă de o viaţă în centrul unei astfel de linii, scos tot în dreapta. Cu Vella mijlocaş central-dreapta, de unde avea să treacă, la câteva zile distanţă, taman pe partea stângă a unei apărări cu patru oameni, în care a apărut şi Andrade, încercat doar mijlocaş central până acum. Vă doare capul? Vă daţi seama ce-o fi de bieţii fotbalişti, care ştiu puţine, şi nici de alea nu-s foarte siguri.

De vreo două meciuri, marele Peseiro, care a început să scadă chiar şi-n ochii lui Copos, nu trimite nici un atacant de meserie din primul minut(e adevărat, Djalovic chiar nu pare să facă parte din categoria asta!), dar nu ezită, când îi arde buza, să-l uite în atac pe final de meci pe fundaşul central Ricardo Fernandes.
Înţeleg că omul a intrat în vrie când a realizat că sistemul lui atât de lăudat nu merge fără Lazăr şi Andrade la mijloc. Că din Herea şi Grigore abia faci de-un mijlocaş decent. Că Perjă nu e o soluţie dacă Bozovic se accidentează în vreo seară la ficat, că Maftei nu-i de încredere nici pe dreapta, dar achiziţiile pe bandă (Vella, Paulista, Adefemi) nu-s soluţia. Şi nici amestecarea pieselor. Asta n-a ajutat vreodată pe cel care şi-a pus în cap să facă un puzzle. Din contră.

Răspunsurile sunt la Răzvan Lucescu, omul care i-a dat şah şi, dacă nu avea un pion otrăvit pe tablă, îl făcea mat luni seară. El n-a cumpărat jucători în situaţiile de criză, n-a renunţat trei ani de zile la un sistem de joc catalogat, pe rând, spectaculos şi dezastruos, eficient şi învechit. El a dat încredere jucătorilor pe care i-a avut la dispoziţie. i-a strâns în jurul celor care evoluau constant bine, i-a pus să joace cum ştiu, ce ştiu, cât mai simplu. Exact ce nu fac acum brazilienii Rapidului, care, iată, nu leagă două pase dacă nu-i în teren românul Lazăr...

Mihalache, de la FC Ploieşti

"I-am trimis lui Pătraru la emisiune un fundaş central, unul dreapta şi un mijlocaş la închidere", glumea Răchită după victoria cu Sportul, referindu-se la polivalenţa lui Mihalache. Nu a fost primul meci în care "Mache" e pion, cal şi nebun, pe tabla lui Vivi, de pe care pică piese importante de la începutul sezonului. Doar 2 (doi) fotbalişti au bifat toate cele 450 de minute ale sezonului, minus cele de prelungire, care lipsesc mereu din statistici, deşi de multe ori decid rezultate, promovări şi retrogradări. E vorba de Gigel Rohat şi Marius Mihalache, oameni defensivi pe care-i despart 10 ani fără o lună, dar îi apropie respectul pentru fotbal, suporteri şi fişa de post, în care sunt prevăzute atribuţii ca marcajul la sânge, intrările la sacrificiu, pasul la ofsaid şi pasa sigură, nu neapărat elegantă.
Dacă pe Rohat îl ştim parcă de când lumea, de Mihalache ne minunăm de la începutul aventurii numite FC Ploieşti cum reuşeşte să fie fizic şi tactic peste nivelul ligii în care joacă. Anul trecut, a fost fundaşul golgheter. Anul ăsta, e poate cel mai dinamic mijlocaş central din serie şi sigur cel mai polivalent fotbalist defensiv. Şi, la cum se prezintă Florea, n-ar fi exclus ca jucătorul suflat celor de la Dinamo (suflat, nu împrumutat!) să bifeze nişte minute şi ca fundaş stânga. Şi nu cred c-ar dezamăgi nici în poartă, nici în atac. Va greşi, cu siguranţă, dar nu va dezamăgi. Asta e diferenţa pe care mulţi "fotbalişti" n-o percep, diferenţa dintre cei care intră pe teren să joace doar vârf sau doar extremă şi cei care intră să joace fotbal. Într-o echipă.

Cine mai e pe primul loc? Gafiţa!

Golul decisiv de pe terenul Sportului reuşit de Gafiţa a readus pe FC Ploieşti în fruntea seriei, dar l-a şi urcat pe atacant pe prima poziţie în topul marcatorilor! "Super Gafiţa" are 5 goluri în 6 etape şi s-a rupt cu ultima reuşită de pluton, nu mai puţin de şapte jucători având la acest moment 4 boabe în cont, printre ei fiind şi un coechipier, Claudiu Tudor.
Performanţa lui Gafiţa e remarcabilă, în condiţiile în care el n-a punctat în primele două runde ale campionatului, însă a înscris în toate jocurile care au urmat, reuşind şi o dublă în jocul cu Forex.

Trei puncte ciupite şi din Regie

FC Ploieşti a mai bifat trei puncte mari, după un nou meci care trebuie să dea de gândit în primul rând jucătorilor. Dar şi conducerii, care, dacă zice în continuare "Las-o, bă, că merge aşa!", înseamnă ori că-i inconştientă, ori că nu vrea să profite de startul ăsta de campionat aproape perfect şi să forţeze promovarea. Un obiectiv în care, repet, eu tot nu cred. Iar azi, pentru prima dată, am simţit că nu mai vor să se amăgească cu acest vis nici o parte dintre fotbaliştii trimişi pe teren de Vivi Răchită. Degeaba cred Rohat sau Mihalache, şi-şi dau sufletul în apărare, dacă de la mijloc în sus colegii dorm în ghete şi fac economie de energie din minutul 1. Gafiţa, Păun, cu unele excepţii (sclipiri), Claudiu Tudor, n-au muncit suficient şi presiunea enormă din prima repriză pe care a exercitat-o Sportul li se datorează în exclusivitate. Crăciun şi Brujan au fost depăşiţi pe benzi (acolo unde Gafiţa şi Alexe coborau să ajute, dar nu puneau şi piciorul la minge), Vodiţă a jucat iar slăbuţ, iar Ploieştiul a rezistat doar datorită unui ax central Rohat-Mihalache făcut din fier-beton, completat, în sfârşit, de un portar foarte inspirat: Popa.
După pauză însă, parcă au ieşit alţi jucători (deci au fost doar probleme de motivare înainte de meci?). Mi-a plăcut (iar) Takayuki, harnic şi disciplinat în defensivă, calm în posesie, un fotbalist care merită mai multe minute, măcar în etapele astea de criză. Japonezul, mijlocaş ofensiv anul trecut, a jucat aproape în centrul apărării şi a fost omul care n-a mai permis echipei să se rupă ca în alte dăţi. Inspirat Răchită şi cu improvizaţia Vasile Gheorghe, fundaş dreapta de conjunctură pe final de meci, şi cred că până la refacerea lui Vlad, Cataramă, şi punerea la punct a dezamăgirilor numite Florea şi Brujan, echipa stă în flerul antrenorului. Şi în determinarea jucătorilor şi spiritul lor de sacrificiu.
La final, două întrebări: De unde a apărut Mihalache ăsta, care moare pe teren şi joacă le fel de bine pe trei posturi într-un meci? Şi, doi, nu mai are fraţi pe-acasă?

Unde-s blaturile cu Ceahlăul, de altădată?

Cum nu e bine să te bucuri de răul altuia, poate ar fi bine ca suporterii FC Ploieşti să se bucure de victoria Ceahlăului, de pe stadionul "Ilie Oană", unde chiar nu înţeleg de ce s-au zbătut secefecepetroliştii să revină. Nu era suficient că făceau de râs numele de Petrolul, combătând pe arenele de Mogoşoaia şi Moreni? Chiar era nevoie să-şi expună umilinţele în Ploieşti?
Betrolişii au ajuns iar în situaţia aia nasoală, dar atât de des întâlnită în ultmii ani: fotbaliştii (ştiu, e mult spus) nu mai răspund la comenzile antrenorului. Până acum, invariabil, câştigau fotbaliştii (da' ce-am, băi, frate?). Acum, antrenorul tocmai a primit prin intermediul presei distincţia "Fratele Preşedintelui Consiliului de Administraţie", aşa că şefii trebuie să găsească alte variante pentru a trezi echipa şi a o ridica peste linie. Peste linia aia din subsolul clasamentului.
Vedeţi cum ieşirea din criză depinde tot de conducere? Nu se minuna pe bună dreptate băiatul ăla care a comentat meciul pe sport.ro? Şi care zicea aşa: "Nu înţeleg de ce-l înjură lumea pe Bercea, că doar nu preşedintele se află pe teren"?

Pentru cine mă bucur

Pentru Epaminonda Nicu, fundaşul dreapta al Urziceniului. De el am auzit acum destui ani, când în casetele tehnice de la Divizia B apărea doar Epaminonda. Şi mă întrebam ce naţie o fi sau cum de a ajuns la Unirea, echipă care, iată, cu Dan Petrescu pe bancă, a ajuns să joace în UEFA, pe un stadion populat cu aproape la fel de mulţi spectatori câţi oameni are Urziceniul înscrişi la Evidenţa Populaţiei.

Pentru Cristian Panin, fundaş lateral de la Cluj, care era în cărţi acum vreo cinci-şase ani să ajungă la Ploieşti, alături de antrenorul Ionuţ Popa. N-a fost să fie. Din fericire pentru Panin, a simţit iarba de pe Olimpico, nu mocirla de pe stadionul Dunării Galaţi.

Pentru dinamovistul Homei, că are răbdare şi face paşii corecţi pentru a se impune într-un club cu pretenţii. Şi-a făcut treaba când a fost împrumutat la Iaşi, a revenit apoi în Ştefan cel Mare şi a aşteptat să prindă primul unsprezece. Vă amintiţi să fi ţinut vreun cap de pagină în presa sportivă? N-a fost cazul. Asta înseamnă că n-a făcut nici o tâmpenie în afara terenului ;-).

Dar şi pentru Galamaz (de doi ani, e între primii cinci fundaşi centrali din ţară), Onofraş, Mara şi Gabi Mureşan. Oameni care demonstrează că poţi juca fotbal adevărat şi fără să îmbraci tricourile "echipelor mari", din Bucureşti.

Anul lui Bercea?

Campania „Dau Petrolul pentru 1 dolar”, iniţiată de domnul Liviu Luca acum mai mulţi ani, pe vremea când omul chiar vroia să câştige nişte bani de pe urma cedării clubului, nu ca acum, când l-ar da şi gratis, n-a luat sfârşit. Ea nu se va încheia probabil niciodată, dar asta nu înseamnă că, în timpul ăsta, sindicaliştii stau cu mâinile-n sânii vreunei pipiţe de la secretariat şi se uită cum microbiştii ploieşteni se bat pentru a readuce la viaţă şi la nivel de primă ligă spiritul Petrolului adevărat. Nu, frăţicule, pentru că preşedintele de oroare al clubului, domnul Florin Bercea, creierul din spatele muşchilor care conduc Societatea Comercială de Fotbalişti de Club de noapte, nu doarme!
Cu ocazia derbiului Ploieştiului, ăla cu FC Ploieşti, nu cu Chimia Brazi, în programul de meci, preş-edintele declara galben pe albastru, că, dacă SC-ul nu promovează nici la finalul acestui an, atunci el se retrage din fotbal. Sigur, e prematur să tragi concluzii după numai cinci etape şi tot atâtea puncte, dar cred că o medie de un punct pe meci e o idee cam mică pentru îndeplinirea obiectivului. Sau nu m-am prins eu, şi ameninţarea lui Bercea era, de fapt, o promisiune?

Azi, Lăcă a stat degeaba pe bancă

Nu mă aşteptam ca Steaua să bată pe Bayern, sincer, nu mă aşteptam să aibă atâtea ocazii de a scoate un punct. Altceva m-a surprins însă în seara asta: cum au trăit cei doi antrenori finalul de partidă. Într-un moment în care publicul tăcuse, iar din tribune se auzeau doar nemţii, Lăcătuş stătea cufundat într-un fotoliu şi propriile gânduri. Nici măcar agitaţia lui Klinsmann, de la marginea terenului, care părea un Flocea ceva mai calm, nu a trezit Fiara, care a dormit până la ultimul fluier.
Apoi, s-a ridicat de pe bancă, iar tribuna a explodat "Lă-că-tuş, Lă-că-tuş!". S-o fi prins ce schimbare genială ar fi putut face în ultimele zece minute, dacă s-ar fi ridicat de pe bancă, ar fi ieşit la margine şi ar fi făcut un simplu semn către fani?
Sunt două variante: ori nu realizează care-i forţa lui în Ghencea, ori e un egoist, care-şi ţine dragostea fanilor doar pentru el. Din păcate pentru el şi echipa sa, ambele sunt necâştigătoare.

Demonul care ţine îngerul pe banca de rezerve

După ce l-am văzut pe Culio plimbând Clujul şi România care nu priveşte fotbalul cu mintea înceţoşată de nişte pasiuni duse până la extrem şi absurd de la agonie la extaz, m-am gândit la Cornel Dinu. Apoi la Ioan Andone. La toţi antrenorii dispuşi să scoată din primul unşpe fotbaliştii, pentru că "nu fac faza defensivă". Culio nu e un exemplu. Argentinianul ăsta îndesat şi împiedicat e EXEMPLUL. Înoată când vine vorba de presing şi de retragere în apărare, dar zburdă, două secunde mai târziu, pe contraatac. E-n stare să ţină duble şi-n propriul careu, pentru că e prea sigur pe el. E sigur că că poate reuşi o dublă şi la poarta cealaltă. Fie că se află la Bistriţa sau la Roma. D-aia, mă gândesc că într-o echipă cu zece oameni de câmp n-ar fi rău ca unul, doi, să fie lăsaţi să nu facă faza defensivă. Nu de alta, dar, în cazul ăsta, şi adversarul e obligat să te atace tot cu atâţia oameni mai puţini...

Un nume relativ nou, cu şanse să se facă mare

Tănase. Cristian Tănase, mijlocaşul celor de la FC Argeş şi titular în ultimele jocuri ale naţionalei mici. Are un fizic foarte bun, dar m-a impresionat mai ales prin felul în care vede jocul, o calitate nativă cu care puţini fotbalişti se pot lăuda. Are inteligenţa aia vecină cu viclenia, ştie când şi unde să arunce mingea, în nişte spaţii pe care pare că nu are cum să le vadă, unor colegi veniţi din linia a doua, pe care doar îi simte.
E dreptaci şi are tehnică, dar e un pic lent şi lipsit de agresivitate. În opinia mea, sunt extrem de rari fotbaliştii care au calităţi pentru toate treburile care trebuie prestate pe terenul de fotbal şi sunt doar rari cei cu calităţi foarte bune pentru un anumit rol. Tănase e-n categoria a doua şi cred că Piteştiul l-a adus până aici, dar că nu-l poate ajuta să ajungă la un alt nivel. Sunt curios cine-l ia în iarnă sau măcar încearcă...

Veşti bune pentru toată lumea

Pentru Vivi Răchită, îngrijorat de perspectiva unei crize de efectiv, pentru fani, dar mai ales pentru Cristi Vlad, care a aflat de la doctorul Mircea Miu că sunt şanse să reia antrenamentele la începutul săptămânii viitoare. Cum nici Cataramă nu a suferit ceva foarte grav în debutul meciului cu FCM Bacău, teoretic, doar jocul de duminică de la Sportul va fi abordat fără aceste două piese grele. Dar acolo vor încerca oricum să compenseze lipsa lor numeroşii suporteri care se pregătesc să facă deplasarea la unul dintre cele mai grele jocuri ale sezonului.

Cum arată un 3-0 muncit...

... cred că a văzut toată lumea care s-a uitat din tribună sau din fotoliu la FC Ploieşti - FCM Bacău, meciul care avea să reinstaleze echipa oraşului pe primul loc în serie, la egalitate de puncte cu Ceahlăul, dar cu multe puncte peste SC FC Petrolul, umilită în deplasarea de la Galaţi, cu 4-0!
Fără căpitanul Vlad, Păun, Brujan şi cu Victoraş Cataramă accidentat în debut, galben-albaştrii au arătat ce înseamnă forţa grupului şi cum trebuie să se mobilizeze o echipă atunci când n-are doar cărţi câştigătoare în mână. Sclipirea lui Tudor şi greşeala portarului băcăuan (roata se învârte...) au băgat în criză echipa oaspete, dar n-au liniştit formaţia gazdă. Care a jucat prost după eliminarea lui Dediu din minutul 50 şi a stat la cutie, în loc să treacă în cabina de regie. S-a simţit lipsa lui Vlad, pentru că, în locul unei posesii prelungite, Rohat şi compania au făcut pasul înapoi şi au căutat contra decisivă, riscând destul de mult până la primul gol galben-albastru, reuşit de alb-roşul Alexe. Care a simţit că trebuie să sărute tricoul, obligat de o atmosferă cu care s-a întâlnit poate doar în calitate de spectator.
Şi Gafiţa s-a scos pe final, cu un gol de atacant adevărat, dar prestaţia sa n-a fost la înălţimea celor din etapele precedente, aşa cum nici Ciobanu n-a mai fost la fel de inspirat. Nasol, în condiţiile în care tot mai mulţi titulari trec de sub comanda lui Răchită în programul de recuperare al doctorului Miu. Pe plus, după mine, au fost Mihalache, Crăciun, Rohat şi Claudiu Tudor, la care-mi place că pune şi osul, nu doar inventează goluri, dar de la care tot sper la mai mult. Că poate.
Urmează Sportul, tot duminică. Până atunci, multă sănătate, că am cam intrat în criză...

"Să moară Romeo", cu Vodiţă în rol principal

Sau Gheorghiţă, cum i-a zis tot meciul comentatorul de pe Sport.ro, care, cu un umor involuntar, remarca şi că "ploieştenii se cocoţează pe primul loc al clasamentului".
Fundaşul ploieştenilor a dat cu faţa de gazon după un duel şi-n timp ce camera îl arăta pe doctorul Miu în plin fuleu, se auzea doar "Să moară tata!". Iniţial am zis că-i vreun român de prin tribună, aflat (prea) aproape de unul dintre microfoanele de ambianţă, însă, în momentul în care medicul l-a preluat pe "Gheorghiţă", acesta a exclamat cu năduf: "Doctore, mă doare, să moară familia!". Concluzia: vreţi să-l enervaţi pe Vodiţă? Nu-l înjuraţi de ai lui!

Apropo. Banc: Cică părinţii intră în camera copilului şi găsesc sub pernă nişte reviste sado-maso. După un minut de tăcere, tatăl propune cu o voce stinsă: "Eu zic să nu-l batem!".

CS Otopeni - FC Argeş

Cred că a venit vremea ca Otopeniul să spargă gheaţa. La echipă s-a instalat, după două săptămâni de interimat, un antrenor principal, grupul (care a acuzat din plina lipsa omogenităţii) a arătat că se sudează, nu întâmplător albii au pus probleme serioase Urziceniului, la ultimul meci acasă.
Piteştiul nu s-a mişcat rău până acum, dar e una dintre puţinele echipe accesibile Otopeniului, care a găsit, în sfârşit, nişte puncte de sprijin în atac, unde tripleta Chiacu - Manea - Constantin compensează oarecum absenţa unui vârf de valoare. Cred că gazdele vor forţa şi, la nevoie, vor şi risca, aşa că sunt şanse mari să asistăm la al şaselea "Over" al alb-albaştrilor, dar şi la primul punct obţinut de satelitul câinilor (neoficial, evident ;-))

Pronostic: 1X
Cotă: 1,65 (Bwin)

Gloria Bistriţa - CFR Cluj

Meci greu, cu o mare necunoscută: reacţia echipei după înlăturarea lui Andone şi, mai ales, înlocuirea acestuia cu italianul Trombetta. Cum sunt foarte rare cazurile în care un fost secund poate crea un şoc la echipă, nu cred că vom vedea o altă faţă a CFR-ului, deşi e foarte clar că jucătorii l-au îndepărtat pe Ando (nu doar propriile greşeli, destule şi alea, oricum). Teoretic, fotbaliştii "îşi aduc aminte" cum trebuie să joace după un astfel de moment, dar Bistriţa rămâne un adversar incomod. Un duel între discipolii lui Sabău şi mercenarii de la Cluj (din păcate, grupul de anul trecut a fost distrus), în care gazdele pleacă în opinia mea cu prima şansă.
Cred că ambele echipe se mulţumesc cu un punct dintr-un meci în care nimeni nu va risca decât dacă va fi forţat.

Pronostic: sub 2,5 goluri
Cotă: 1,83 (Bwin)

Alături de Cristi

Căpitanul FC Ploieşti s-a accidentat marţi seară, în timp ce punea umărul şi piciorul pentru o nouă victorie a echipei sale. S-a accidentat pentru că nu a renunţat să urmărească o minge ce părea pierdută şi care i-ar fi descurajat pe 95% dintre fotbalişti. Practic, a oferit probabil cea mai tristă victorie din scurta istorie a clubului şi i-a făcut pe mulţi coechipieri să se întrebe: oare merită să alergi după toate baloanele? Merită să-ţi rişti sănătatea şi şansele de a bifa alte meciuri şi prime jucând la sacrificiu? Merită să ignori bătăturile, cârceii, sângele care-ţi şiroieşte pe faţă din căpăţâna pusă-n bocancul adversarului? Cred că şi acum, când călcâiul imobilizat îi transmite mesaje sâcâietoare către creier, Cristi răspunde printre dinţii strânşi: MERITĂ! Iar un Rohat, Mihalache sau Cataramă îl aprobă cu tristeţe. Pentru că pe ei îi aşteaptă alte bătălii şi ştiu că poate cel mai devotat camarad va întârzia să apară prin alunecare, de undeva de la mijlocul terenului.
Pentru o perioadă încă nedeterminată, Cristi va sta însă pe bancă. Şi-l va ruga pe Răchită să nu mai iasă atât de des la margine, că nu mai vede de el, dacă prietenii lui se bat aşa cum le-ar fi cerut el din teren. Şi va blestema ghinionul. Şi-l va ruga pe doctorul Miu să-i administreze nişte calmante pentru picior, dar şi pentru braţul stâng, de unde parcă i-a fost smulsă cu tot cu piele şi carne banderola de căpitan...

Lituania, Ţara Galilor, urmează Feroe?

Tricolorii mici au mai bifat aseară, la Iaşi, o calificare ratată. Au dezamăgit, în ordine, Keşeru, Stancu, Torje, Tudose şi celebrul Mardare, şi mi se pare nedrept să mă opresc aici, şi să nu "remarc" toată echipa. Care a dormit în ghete la două cornere şi a reuşit să-şi bată joc în cel mai pur stil românesc de munca depusă în celelalte şapte partide disputate în campania de calificare.
Cât despre Săndoi, omul care s-a gândit să-i doboare pe galezi cu un joc bazat pe centrări pentru masivii Keşeru şi Stancu, n-am ce să mai zic. Mai ales că e o opţiune în mintea federalilor, în cazul în care Piţi arată că se plictiseşte pe bancă şi la meciul de azi cu Feroe, şi i se face atâta scârbă de nerecunoscătorii care suntem că-şi dă demisia după partidă. Evident, Săndoi e o soluţie doar pentru că Flocea e ocupat cu proiectul Ceahlăul, iar Magiun tocmai a semnat cu Dunărea Giurgiu...

Luca la Timişoara?

Citesc în presa de azi şi mă minunez: unul dintre celebrii fraţi Cristescu, interesaţi să preia echipa de la Iancu, anunţă că-n ajutor îi va veni şi domnul sindicalist Liviu Luca. Bună asta! Ştiţi ce forţă financiară şi interes pentru fotbal manifestă Luca? Uitaţi-vă de câţi ani stă SC FC Petrolul în Liga a doua! Şi banii n-ar veni oricum din buzunarul sau conturile lui Luca, acolo doar intră bani, ci de la FSLI Petrom...
Sincer, nu cred că omul e interesat şi e posibil ca acel Cristescu să se fi folosit de numele lui. La fel de sincer, m-aş bucura dacă Luca ar pleca la Timişoara. Că-l ia şi pe Bercea după el. Mi-ar părea însă rău dacă o echipă ca Poli şi un spirit ca al Timişoarei ar ajunge la mâna unor astfel de oameni, care n-au nici o legătură cu sportul de performanţă.

Ce servicii poate aduce Timişoarei un om al Serviciilor?

"Tender este soluţia inteligentă", asta repetă obsesiv Marian Iancu. Mă îndoiesc, tocmai pentru că mă înclin în faţa spiritului alb-violet al Timişoarei şi îmi place să cred că miile de oameni care se luptă în stradă contra unei nedreptăţi doar aud, nu şi ascultă ceea ce Iancu le toarnă, pe un ton mieros, în ureche: "Tender este soluţia inteligentă"...
Ştiţi ce va face Tender la Timişoara? Linişte. Pentru că de asta are nevoie entitatea aceea care veghează cu ochii ei albaştri la tot ce se întâmplă în România şi care intervine, când şi când, cu milionarii ei teleghidaţi atunci când situaţia e ...albastră. Sau mov-violet. Iar, dacă manevra va reuşi, înseamnă că n-au trecut degeaba aproape 20 de ani de la Revoluţia aprinsă pe aceleaşi străzi.

România - Ţara Galilor, azi, la Iaşi

Meci decisiv pentru tricolorii mici (nici o aluzie la Torje) , în compania galezilor, echipă care ocupă primul loc în grupă, aşa că băieţii lui Săndoi n-au decât varianta victoriei. După foarte mulţi ani, românii rămân în calculele calificării la un turneu final şi asta e un lucru foarte bun. Nu la fel de bun e însă schimbul de mâine, mai ales că, la cum se mişcă seniorii, cred că schimbul de generaţii ar trebui făcut încă de azi. Începând cu antrenorul ;-).
Dar revin la naţionala mică şi vreau să remarc faptul că, dintre toate stadioanele, Federaţia l-a ales pe cel de la Iaşi, unde a căzut nocturna acum nici două săptămâni! Cel puţin riscantă decizia - sunt curios cine şi-o asumă în caz de ...necaz. Dar mai bine să aruncăm o privire pe unsprezecele probabil, acum, cât e lumină afară:

Tătăruşanu - acontat de Steaua, apără în mod regulat la Gloria şi n-o face rău deloc.

Homei - joacă la Dinamo şi a câştigat momentan duelul cu Blay. Stă foarte bine din punct de vedere fizic, dar are ceva carenţe pe faza defensivă, normale, dacă ţinem cont de vârstă.
Tudose - căpitan şi titular la Gloria Buzău, liderul uneia dintre cele mai slabe apărări din campionat.
Mardare - rezervă la Rapid, plăteşte scump decizia din vară, când a părăsit o echipă cu care avea mai multe şanse să joace atât în campionat, cât şi-n Cupa UEFA. Pe care o va privi cel mult de pe banca giuleştenilor.
Sepsi - împrumutat de Benfica în Spania, după ce n-a reuşit să se impună la Lisabona. Rămâne de văzut dacă la Santander reuşeşte să se lipească de ceva experienţă.

Chiacu - pe val la Otopeni, cel mai bun marcator al echipei, traversează un moment de formă bună. Din păcate, are probleme mari de caracter şi comportament, care mai mult ca sigur îi vor afecta cariera.
Ropotan - titular la Dinamo, stă excelent din punct de vedere fizic, ca dinamism în joc aduce cu lăudatul N'Doye, de la Vaslui. Când se va mai tempera şi va ajunge să judece jocul mai bine, poate deveni un foarte bun mijlocaş central.
Deac - apariţii sporadice la Cluj, unde nimeni nu mai e sigur de locul de titular. Are mare nevoie de meciuri în picioare şi riscă să piardă în câteva luni ce acumulase în timpul împrumutului la Galaţi. La fel ca Mardare, se vede că e prost sfătuit.
Torje - titular la Dinamo, destul de serios şi cu capul pe umeri, continuă să crească şi poate că lumea aşteaptă prea repede un salt clar calitativ. Important e că joacă la un club care se bate la titlu şi are deja un număr bun de meciuri de Liga I în ghete.

Stancu - folosit prin rotaţie la Steaua, oricum joacă neaşteptat de mult, dar şi merită. La fel ca Mardare, a riscat acceptând transferul la o echipă cu o concurenţă puternică în lot şi presiune constantă, numai că a ştiut să profite de fiecare apariţie şi cred că a convins. Excelente calităţi de atacant, în special intuiţia şi calitatea execuţiilor.
Keşeru - riscă plafonarea la Nantes, unde munceşte de prea mulţi ani pentru statutul de titular. Nu cred că s-a impus suficient de bine şi a pierdut acel plus pe care-l arăta acum vreo doi ani, faţă de colegii de generaţie.

Conform Gazetei, ăsta ar fi primul unsprezece cu care România începe meciul cu galezii, programat la ora 20.00 şi transmis de TVR 2. Lipseşte din apărare Radu Ştefan, pe care strategul de Piţurcă l-a luat la echipa mare total aiurea, pentru dubla cu Lituania şi Feroe, în loc să-i dea o mână de ajutor lui Săndoi. Dar asta nu-i decât o confirmare că echipa de tineret, celebra trambulină spre naţionala mare, nu e o prioritate pentru federalii care azi declară în presă că ne aşteaptă un meci greu în Feroe...

FC Ploieşti. O echipă?

Nu cred în promovarea echipei la finalul acestui sezon, iar înfrângerea de sâmbătă n-a făcut decât să-mi confirme bănuielile vechi de când conducerea a anunţat un asemenea obiectiv, în condiţiile unei susţineri financiare modeste. Nici ca ploieştean, nici ca om care are cât de cât idee cu ce se mănâncă fotbalul. Indiferent de ora la care este servit. Clubul FC Ploieşti nu este pregătit pentru pasul acesta. Clubul, nu mă refer (doar) la echipă. Nu are circuite pe care ideile să se transforme în decizii, iar deciziile, în fapte. Vorbesc de ideile dintr-o strategie clară de funcţionare/dezvoltare, care, e tot mai evident, lipseşte cu desăvârşire la acest moment.
De la înfiinţare, deşi s-a tot vorbit că nu va fi aşa, preocuparea principală a fost doar victoria în meciul următor. Din păcate însă, fie că bat trei meciuri la rând, fie că pierd la trei goluri diferenţă, ploieştenii au o altă problemă: ce se întâmplă de sâmbătă până sâmbătă. Perioada aia care-n mod normal ar trebui să fie dominată de liniştea dinaintea furtunii pe care o vor declanşa jucătorii pe teren şi care de prea multă vreme e dominată de fricţiuni, care mie îmi spun un singur lucru: conducerea administrativă şi cea tehnică nu mai au acelaşi obiectiv.

O ecuaţie cu o necunoscută: logica lui Piţurcă

Ştefan Radu + Goian + Tamaş + Săpunaru + Rădoi = 5 variante de fundaşi centrali în teren, cu doar 2 posturi disponibile. Cine e pe bancă? Moţi, al 6-lea element. Sincer, acum, ce se putea întâmpla în partida cu Lituania, să fie Piţurcă obligat să-l trimită pe dinamovist în teren, să nu poată face o permutare? Să-l laşi pe singurul mijlocaş ofensiv de rezervă în afara lotului (chiar dacă e vorba de Aliuţă) la un meci acasă, disputat împotriva unui adversar care, doar teoretic, vine să se apere, ca să iei în lot al şaselea fundaş central de meserie mi se pare o proastă gestiune a lotului din partea selecţionerului.
Închei prin a-mi cere scuze şi a recunoaşte că n-am jucat fotbal nicăieri şi n-am antrenat decât pe calculator. Unde dacă ai în teren doar fundaşi şi atacanţi pierzi la scor în faţa oricărei echipe...

Meciurile care urmează

În limbajul de lemn folosit de mai toţi antrenorii, întotdeauna meciul următor este cel mai important. Pentru FC Ploieşti, meciul cel mai important a trecut şi, mai important, a fost trecut cu bine.
Cred că echipa s-a legitimat cu ocazia acelui 3-2 cu SC FC Petrolul, cred că toată munca depusă de Manea, Răchită şi băieţi în sezonul petrecut în Liga a III-a a căpătat un sens. Un sens unic spre performanţă, aşa cum speră cei mai optimişti/inconştienţi, şi, cât timp din categoria asta fac parte conducătorii, antrenorii şi jucătorii, lucrurile sunt în regulă. Pentru că tribuna doar preia ce vede pe teren şi ce răzbate dintre pereţii vestiarului. Ea va crede şi va fi un punct de sprijin cât timp, indiferent de scandaluri, de vremuri şi poziţia din clasament, cei unsprezece care coboară în iarba de pe "Ilie Oană" o fac pentru a onora acest nume. Şi e foarte important ca şi aceştia să înţeleagă că, dacă dau chiar şi doar un procent sub 110%, la Botoşani, Modelu, Giurgiu sau prin ce alte oraşe mai trebuie să treacă în drumul lor spre Liga I, nu îi vor dezamăgi doar pe minunaţii lor suporteri, ci şi pe fabuloşii lor înaintaşi.
Într-adevăr, dă foarte bine să ai o tradiţie în spate, precum cea scrisă de Oană, Dridea sau Mocanu, sperie orice adversar care vede cine-i aruncă în tackling pe Vlad şi compania, dar o asemenea istorie poate, la fel de bine, să te strivească. Şi nu la primul şut tras în peluză, nici la a zecea centrare consecutivă prin spatele porţii, ci la primul meci în care petrolistul se va feri să bage piciorul la minge.

Semedo, încă o roată de rezervă la căruţa lui Jiji, condusă de Lăcătuş

Semedo la Steaua e mai mult o lovitură încasată de CFR, care, iată!, suferă în lipsa oamenilor care au făcut diferenţa în sezonul trecut (Fabbiani, Culio, Semedo), decât un transfer important pentru proaspăta calificată în grupele Champions League. Bănel s-a lăsat de treburile care-i înmuiau genunchii. Szekely se antrenează deja cu echipa, deci a trecut peste problemele medicale.

În condiţiile astea, deja Lăcătuş are o problemă. Un al treilea om de bandă dreaptă e sigur prea mult, mai ales că şi acesta vine cu pretenţii de loc în primul 11. Cred că Steaua şi-a cumpărat mai degrabă o problemă, deşi Lăcătuş pare mai ferm şi mai priceput decât Andone în a gestiona un lot cu multe dubluri pe posturi. Din cei trei, doi au mai jucat şi-n banda stângă, acolo unde roş-albaştrii chiar suferă, în condiţiile în care lui Toja îi lipseşte viteza omului de bandă, d-aia e şi încercat tot mai des în zonă centrală. Despre Semedo se mai spune că merge ca al doilea vârf şi d-aia a venit la Steaua. Greşit, pentru că Steaua nu joacă decât cu un vârf şi, ideal, în spatele lui Arthuro merge un număr 10, nu un 9 şi jumătate.

Şi, în final, nici un jucător reprofilat nu se va mişca la fel de natural şi "cu talent" ca unul specializat într-un anumit rol. Eu, unul, decât să trag de Nicoliţă în stânga sau de Semedo în spatele lui Arthuro, mai bine las să crească un stângaci precum Ochiroşii şi un al doilea vârf pursânge ca Bogdan Stancu. Pentru că d-aia vine greu valul al doilea de fotbalişti români. Antrenorii preferă să improvizeze, folosind piese uzate, mai nou, aduse de afară...

La 60 de ani, pe Bernabeu?

Cum scrie prietenul Fido pe www.phonline.ro, Savin se pregăteşte să-şi serbeze ziua de naştere pe stadionul "Ilie Oană". Eu cred că omul e inconştient. Nu de alta, dar va avea o mare surpriză când va vedea câtă lume ţine la el şi ţine să-i ureze sănătate şi toate cele bune...

PS Domnu' Savin, ce s-a întâmplat, că ştiu că, acum vreo două săptămâni, eraţi în cărţi să vă jucaţi meciul aniversar pe stadionul din Urziceni. E mai tare aroganţa asta cu "Ilie Oană"?

Cimitirul marilor speranţe

După ce s-au străduit luni de zile să-l convingă pe Marius Niculae să se întoarcă acasă (să câştigi o negociere la sânge cu scoţienii mi se pare fantastic!), dinamoviştii i-au repatriat şi pe Tamaş şi Mitea. Toţi umflaţi, ambalaţi frumos şi expediaţi peste hotare acum ceva ani, în schimbul unor sume importante, parţial impozitate de statul român şi aproape deloc întoarse în club, sub forma unor investiţii în lot sau infrastructură.
Iată-i acum pe bravii dinamovişti căliţi în lupte pe viaţă şi pe moarte de plictiseală în dueluri cu Bistriţa, Ceahlăul, FC Argeş sau Farul, cum se întorc ei acasă pentru că simt alb-roşu, nu pentru că joacă gri-cenuşiu şi nimeni nu-i mai vrea. Şi se întorc cu cozile pe sus, să pună umărul la câştigarea campionatului, calificarea în Champions League şi încă un transfer afară. Poate ultimul.
Nu contest, toţi trei au destule calităţi, dar nu şi suficiente. Problema e că n-au şi calitatea aia de a trata fotbalul serios şi, mai grav, nici n-au lăsat-o să-i contamineze în anii petrecuţi afară. S-au închis în ei şi-n cluburi. Iar despre Tamaş, lăudat de nea Mitică Dragomir că-i în primii cinci fundaşi din Europa, cred că a vorbit cel mai corect domnul Guy Roux: "Auxerre e prea aproape de Paris". Crede cineva că băieţii ăştia trei o să rupă iar norii, când din Ştefan cel Mare ajungi atât de repede în Bamboo?

Spor la treabă în continuare!

După un meci de poveste, în care a înscris aproape toată echipa, munca unor jucători de la FC Ploieşti, care n-au mai încăput în caseta tehnică la rubrica marcatori, ar putea trece neobservată. E foarte uşor să remarci simţul golului la Mihalache, eficienţa unui Gafiţa venit practic din afara lotului, continuitatea lui Claudiu Tudor sau că Georgian Păun poate să înscrie, dacă renunţă la driblingul ăla în plus şi dă la poartă. Se termină spaţiul şi se uită că forţa trupei antrenate, ba nu, pregătite (sună mai bine) de Vivi Răchită, stă în axul central, în coloana alcătuită din vertebre care, dacă s-ar mişca de la locul lor, ar face să sufere întreaga echipă.

Încep cu Rohat, care sâmbătă mi-a amintit de jocul perfect făcut de Rădoi contra Galatei. Imperial la cap, impecabil în a anticipa traiectorii şi manevre ofensive, a apărut la capătul centrărilor şi paselor trimise de adversari de parcă s-ar fi antrenat alături de ei un an de zile. În rol de vârf împins.

Şi celălalt "junior" al lui Vivi, căpitanul Vlad, a prins o nouă zi fastă în rolul de regista basso, denumire parcă inventată de italieni pentru a defini cât mai bine ce face Pirlo, dirijorul închizător de la Milan. Mi se pare că şeptarul creşte în evoluţii (sâmbătă a ţinut mijlocul închegat şi n-a mai permis ruptura aia dintre fundaşi şi atacanţi, care apare de obicei pe final de partidă) şi că treaba asta se datorează unei pregătiri fizice foarte bune. Nu întâmplător, la 6-0 şi prin minutul 80, Vlad făcea învăluiri ca un copil care vrea să-şi impresioneze antrenorul, la primul meci oficial.

În faţă, acolo de unde lumea aşteaptă doar goluri, Fane Ciobanu a demonstrat că jobul vârfului împins e ceva mai complex. El e omul care i-a ţinut ocupaţi pe fundaşii centrali, expunându-i pe cei laterali la numeroase dueluri unu la unu, el a scos primul galben pentru fundaşul Forexului ce avea să fie eliminat după pauză, el a creat culoarele pe care au urcat Cataramă, Liviu Mihai sau Păun şi a dat consistenţă unui joc ofensiv ce ar fi foarte uşor de anticipat dacă s-ar baza exclusiv pe baloanele aruncate obsesiv în spatele defensivei adverse.

El, Vlad şi Rohat sunt jucătorii fără de care mecanismul lui Răchită ar scârţâi serios. Ei muncesc fotbal. Ceilalţi îl joacă.

7-0 cu Forex. Şapte la zero!

FC Ploieşti joacă fotbal. Sigur, rezultatul e un accident, ca toate celelalte, de la victoriile care au adus promovarea, la victoria din derbiul cu SC FC Petrolul, dar e genul ăla de accident de proporţii, care are loc doar pe autostradă. Pe autostrada soarelui care a răsărit, în sfârşit, şi pe o stradă amărâtă, a unui stadion mâncat de vreme şi, mai ales, de vremuri, după ani de bâjbâit pe întunericul în care am fost ţinuţi prea mult timp de Bercea şi ai lui, oameni care sperau să sufle în lumânarea de la căpătâiul unei echipe de legendă. Ploieştiul nu i-a lăsat. Ploieştiul care revede-n fiecare fir de păr alb din capul lui Mircea Dridea câte o fază memorabilă dintr-o istorie interminabilă, Ploieştiul care vede că şi Vivi Răchită a început să albească...
Ploieştiul refuză să sufle-n lumânarea asta. Are nevoie de ea să-şi regăsească mândria şi drumul către prima divizie. Dar, dacă o vrea cineva cu împrumut, pentru un parastas organizat după astea trei etape, cred că Ploieştiul e de acord nu doar să i-o împrumute, ci şi să-l ajute s-o stingă...

Soliştii care fac figuri

Etapa a cincea e suspect de uşoară. Clujul, Braşovul, Urziceniul, Dinamo şi Steaua au, aparent dincolo de orice dubiu, prima şansă. Dar care din ele are cele mai mari şanse să ne strice biletele "câştigătoare"?

CFR Cluj - Poli Iaşi
- campioana nu e în formă. O spun rezultatele, dar şi schimbările permanente din primul unsprezece, cu care Andone mai mult face rău echipei decât să o ajute.
- apărarea scârţâie. Clujenii nu au un portar sigur, iar axul central Cadu - De Sousa dă rateuri. Se pare însă că azi va juca Mureşan alături de Cadu, deci e posibil să vedem ceva mai multă sigurană. De asemenea, la Pereira se vede că e mijlocaş şi pe partea lui e o pâine de mâncat.

FC Braşov - CS Otopeni
- gazdele înscriu greu, deşi duc foarte bine mingea până în ultimii douăzeci de metri, într-un joc dezvoltat în special pe benzi.
- atacanţii sunt în criză: Zaharia e huiduit de tot stadionul, pe merit, Hadnagy plonjează în careu în loc să dea la poartă, Surdu n-are meciuri în picioare, iar Sburlea e în continuare învoit.

Dinamo - Universitatea Craiova
- atitudinea superioară afişată de obicei de câini pe teren propriu, suficienţa unor fotbalişti ca Adrian Cristea, Bratu sau Pulhac.
- situaţia incertă a lui Moţi, care-i afectează clar prestaţiile. Dacă totuşi pleacă azi sau mâine, apare altă problemă: pe numele ei, Lucian Goian.

Unirea Urziceni - Gloria Buzău
- jocul slab făcut de mijlocaşi contra Otopeniului, în frunte cu Mara şi Todoran.
- insistenţa lui Dan Petrescu de a juca doar cu neexperimentatul Rusescu în avanposturi (a fost însă forţată şi de accidentările celorlalţi atacanţi, aşa că e posibil să-l vedem pe Dănălache titular din nou)

Steaua - Pandurii Târgu Jiu
- oboseala, în primul rând psihică, după un meci capital şi o slabă concentrare în faţa unui adversar aparent foarte accesibil.
- eventuale schimbări importante în primul unsprezece

FC Braşov - CS Otopeni

Pronosticuri: 1 (cote: 1.35 la Bwin - 1.45 la Gamebookers) sau Sub 2,5 goluri (cotă: 1.8 la Bwin)

Echipă legată, FC Braşov vine după o victorie (2-1 acasă, cu Pandurii) şi un egal (0-0, la Mediaş) şi e favorită în faţa echipei cu cele mai multe goluri primite în primele cinci etape. Toate meciurile oaspeţilor s-au terminat cu minim trei goluri şi, din ce am văzut în ultima etapă (1-2 "acasă" cu Urziceni), antrenorul interimar, Gabi Mărgărit, încearcă să schimbe mentalitatea colegilor. Foarte probabil, oaspeţii vor sta la cutie şi vor miza pe extremele Chiacu (cel mai bun marcator al albilor) şi Cristi Constantin (foarte bun împotriva Unirii), care au totuşi o mare problemă: n-au cui centra. Va lipsi şi Florin Manea, periculos la fazele fixe şi omul cu ultima pasă, aşa că sunt şanse mici ca Otopeniul să treacă de o defensivă bine organizată. Cum nici Braşovul nu excelează la capitolul goluri marcate (medie de sub un gol pe meci!), s-ar putea să asistăm la primul "Under" la un meci al Otopeniului. Cred însă că Braşovul are răbdarea şi oamenii cu care să profite de slăbiciunile defensive ale oaspeţilor (probabil Scarlatache va trece în banda dreaptă, pentru a-l înlocui pe suspendatul Dumitrescu, aşa că Nyamma şi Nuno Diogo vor face cuplu în centru în premieră!).

Omul care poate face diferenţa: Attila Hadnagy. Nu s-a lipit de gol până acum, dar munceşte enorm şi îşi creează ocazii, fiind rapid şi agil. Până acum a scos două galbene pentru că a simulat în loc să tragă la poartă. Acum ori scoate penaltiul dorit, ori sparge gheaţa.

Nebunia lui Jiji

Rădoi trebuie să joace fundaş central. Becali, în nebunia lui, a insistat pe treaba asta indiferent de numele antrenorului sau de numele şi numărul celorlalţi fundaşi centrali din lot. Pe unii antrenori chiar i-a dat afară (şi) din cauză că finul, un fundaş aspru, de felul lui, e folosit în linia mediană.
După bătălia (că nu prea a fost meci), cu turcii, cred că putem vorbi de o prestaţie perfectă: a avut intuiţie, viteză de reacţie, calm în situaţii critice, eficienţă în tackling şi dueluri aeriene, siguranţă în posesie şi gură mare tot meciul. Adică acolo unde se văd fotbaliştii, nu în faţa microfoanelor şi a camerelor de luat interviuri, cum ajunsese să creadă chiar şi Rădoi pentru o bună perioadă de timp...

"Riscurile" lui Lăcătuş

Antrenorul Stelei n-are nimic de pierdut în seara asta, când se decide calificarea în faza următoare a Ligii. Şi asta pentru că postul de antrenor la Steaua nu e judecat în funcţie de rezultate. Hagi a fost debarcat după ce a calificat echipa în grupe, Protasov a părăsit echipa deşi o făcuse să joace la fel de spectaculos ca pe vremuri. Pe banca Stelei însă (singura Bancă Becali acceptată momentan în România), au rezistat tipi ca Olăroiu şi, iată, Lăcătuş. Oameni care ştiu că sub Becali rămâi dacă-ţi fixezi privirea în pământ, hăhăi la aroganţe şi faci primul unşpe în funcţie de revelaţiile nocturne ale patronului. Fără să ai curajul să-l întrebi măcar dacă a visat frumos sau a avut un coşmar.
Lăcătuş poate să califice echipa în grupe, dar performanţa asta şi alţi zece ani pe banca Stelei nu-l vor face în ochii mei mai antrenor decât Hagi. Căruia i s-a spus Regele şi pentru că nu s-a aplecat în faţa unui cioban, în timp ce Lăcă riscă să-şi piardă chiar şi renumele de Fiară...

Bani din Champions League

De ce să-i ia doar cluburile care intră în grupe, ce, noi nu ne chinuim destul că ne uităm la ele cum îşi dau la gioale în campionat? Asta e combinaţia mea pentru meciurile de azi din ultimul tur preliminar al Ligii, cu o cotă finală de 2.5:

• Olympiakos Pireu - Anorthosis Famagusta

Pronostic: se califică Anorthosis
Cotă: 1.57 (Bwin)

Ar fi prima echipă cipriotă care reuşeşte calificarea în faza grupelor, or asta nu e prea încurajator. E însă scorul din tur, 3-0 pentru Anorthosis. Sigur, grecii au ratat acolo un penalti, la 0-2, dar ce contează pentru manşa a doua şi ecuaţia calificării e scorul foarte greu de întors. Chiar imposibil, sper eu :-)
Cum echipa pregătită de Temuri Ketsbaia (Andone îl ştie sigur pe băiatul ăsta) e croită pentru contraatac (asta a jucat şi acasă, în tur), cred că meciul din deplasare, cu spaţii din ce în ce mai mari cu fiecare minut, le convine de minune. Iar grecii se pot lăuda cu experienţă (clovnul de Nikopolidis în poartă, Djordjevic şi Kovacevic în atac = 100 de ani), dar nu şi cu plămâni pentru un meci în care oaspeţii vor ţine cu dinţii de rezultat şi, cred eu, au şanse mari să înscrie un gol pe contră. Or asta înseamnă să dea olimpicii cam cinci boabe...

• Steaua Bucureşti - Galatasaray

Pronostic: ambele echipe marchează
Cotă: 1.6

Am văzut meciul tur, ştim şi echipa pe care o va alinia Lăcătuş, un 4-1-4-1, care subrezeşte apărarea oricum destul de penetrabilă (meciul tur, ultima reprezentaţie de la Bistriţa), dar aduce un plus în atac. Nu cred într-un joc precaut, în primul rând pentru că oaspeţii nu ştiu să joace aşa nici atunci când sunt în avantaj, aşa că turcii vor ataca şi la 0-0, şi la 1-0, dar mai ales la 0-1. Au arătat că pot pune presiune, iar lângă Nonda apare acum şi Kewell, deci doi atacanţi în mare formă pentru o apărare formată din oameni ca Ghionea (bun fundaş, dar prea lent pentru nivelul ăsta), Neşu (ca şi plecat din Ghencea) sau Zapata (ieşit din forma de anul trecut). În faţa lor va sta de data asta doar Ovidiu Petre (lent şi el), în condiţiile în care cifrele spun că Lovin a jucat de două ori mai bine decât el la Istanbul. Şi la poarta cealaltă va fi o pâine de mâncat, cu multe spaţii de speculat, în special de oamenii din linia a doua: Moreno şi Bogdan Stancu. Cred şi-n Arthuro, deşi mulţi îl critică, şi spun că atacantul e un foarte bun pivot, tehnic, care dezvoltă bine jocul în faţă.

O ciudăţenie interesantă: atacantul masiv - playmaker

Am văzut pe viu Gloria Buzău - Poli Timişoara şi vreau să mai scriu o dată: Uhrin e, alături de Dan Petrescu şi Petre Grigoraş, Antrenor. Păcat că e deranj mare în apărare, de unde lipsesc fotbalişti de calitate (excepţie face Bădoi), minus care va trage în jos una dintre puţinele echipe frumoase, ofensive, din Liga I, şi-o va împiedica, în opinia mea, să se claseze mai sus de locul 5 la finalul campionatului.
De la mijloc în sus, Poli arată extrem de interesant şi ...bulversant pentru orice adversar, şi o cred capabilă să înscrie în orice meci, indiferent de numele adversarului. Cu Alexa în faţa apărării, rudimentar şi lent, util doar pe faza defensivă, Poli e vie pe benzile ocupate de Abiodun şi Karamyan, pe unde se şi desfăşoară mai toate atacurile violete, însă invenţia lui Uhrin pentru sezonul ăsta e tot în zona centrală, unde, pentru al doilea meci consecutiv, a fost distribuit uriaşul Lukas Magera, de meserie "pivot" înfipt între fundaşii centrali adverşi.
Un jucător excelent, care vede bine jocul (fiind foarte înalt, are şi o perspectivă foarte bună :-)) şi oferă ultima pasă fără să stea pe gânduri. Ţine mingea cât trebuie şi cum trebuie, o loveşte foarte bine cu ambele picioare, iar desele apariţii din linia a doua (pe care nu le face ca românul, cu frâna de mână trasă) n-au cum să nu facă ravagii, în condiţiile în care după el trebuie să vină mijlocaşul de închidere, un tip care, în medie, are cu 15-20 de centimetri mai puţin... Adăugaţi aici şi prezenţa lui Rusic în atac, alături de un vârf mic şi rapid (Goga/Bucur), şi înţelegeţi de ce fundaşii adverşi ar trebui să ceară spor de stres la meciurile contra lui Poli, dar şi de ce apare de atâtea ori neobositul Karamyan la finalizare. Păi, p-ăsta cine să-l mai ţină?

PS Un alt sezon în care pariorii ar trebui să scoată bani frumoşi mizând pe goluri multe în meciurile Timişoarei...

Despre caractere

Pe Brujan îl ştiam din Liga I şi nu l-am văzut niciodată altfel decât un fotbalist util, serios. De când a venit la Ploieşti, m-am convins şi că-i un tip cum rar găseşti în fotbal, mai ales printre jucătorii activi.
La meciul de debut, deşi a simţit o înţepătură în coapsă încă de la încălzire, a riscat şi a stat în teren până când înţepătura s-a transformat într-o arsură, pe la jumătatea reprizei secunde. Putea foarte bine să se dea lovit de la început sau să se dea erou şi să se ceară afară după primele zece minute, semn că el a încercat, dar atât a rezistat. N-a făcut-o. Mai mult, a riscat chiar şi-n meciul de duminică, în care a jucat nerefăcut şi-n care şi-a agravat problemele medicale, el fiind declarat acum inapt pentru jocul de sâmbătă, cu Forex.
Contează mai puţin cum s-a mişcat (personal, cred că e un câştig real pentru o apărare în care singurul om de încredere rămăsese Gigel Rohat). Ce contează cu adevărat e că la Ploieşti au revenit fotbaliştii care-şi riscă sănătatea pentru o echipă şi care ar intra şi într-un picior ca să pună ...umărul. Gesturi precum cele făcute de Brujan sunt puţine, dar ne obligă să ne recăpătăm încet-încet un sentiment de care fotbalistul român în general nu mai părea demn: respectul.

Faza zilei, pe "Ilie Oană"

Cum pe stadion s-a intrat doar pe bază de invitaţii, destui ploieşteni au rămas la poarta stadionului şi au aşteptat ca, la fel ca acum mulţi ani, aceasta să se deschidă măcar la pauză. Nu s-a întâmplat aşa, deşi se mai găseau destule locuri libere în tribună, iar faza zilei a fost oferită de un nene mai în vârstă şi mai bronzat, care se tot ruga de forţele de ordine să-l primească măcar pe el...
Profitând de deschiderea porţii la pauză, cât să încapă un poliţist (pentru ăştia, e suficientă uniforma!), omul a forţat intrarea, iar când unul dintre paznici i-a pus mâna în piept a urlat disperat, în râsetele asistenţei: "Lasă-mă, că sunt arestat!".

Palmele lui Claudiu

Pe Claudiu Tudor îl ştiu de la debutul în Divizia A (fără pretenţii de Ligă şi nume de bere la acea vreme) şi tot de atunci îl aştept să explodeze. Nu credeam c-o va face tot la Ploieşti, un oraş din care valorile locale şi nu numai abia aşteptau să plece. Prietenii ştiu de ce. Ştiu de ce, dar mai ales cum au plecat un Hadnagy sau Paraschiv, pe ultimul, SC FC Petrolul încasând de la Oţelul doar doi juniori (supra)evaluaţi la 10.000 de dolari bucata... Sau cum un fotbalist precum Costel Ilie a ajuns să privească retragerea în ochi după mai bine de un an de procese şi umilinţe.
Claudiu a riscat devreme şi a scăpat de aici, deşi nu cred că Mititelu i se pare un personaj mai agreabil decât Bercea. Şansa (spuneţi-i cum vreţi, Vivi Răchită sau/şi Marian Manea) a făcut însă ca Tudor să revină la Ploieşti şi să mai dea o şansă fotbalului jucat pentru oameni şi pentru obiective mai ambiţioase decât ratarea promovării la mustaţă. Pentru că asta înseamnă, de fapt, victoria FC Ploieşti în faţa SC FC Petrolul. O victorie a celor care vor să joace fotbal împotriva celor care nu mai ştiu cum să-l păcălească. Iar golurile de generic reuşite de Claudiu au întors un meci ce părea pierdut şi au dat greutate unui tricou cu numărul 10 care-şi aştepta fotbalistul capabil să-l îmbrace. "Am dat o palmă ştii tu cui", mi-a spus Claudiu imediat după meci. Eu am numărat două şi cred că vom mai vedea câteva. Campionatul abia a început...

La (foarte) cald, despre SC FC Petrolul - FC Ploieşti

Un meci decis de execuţii. Fabulos Claudiu Tudor (un eurogol cu stângul, celălat, cu dreptul şi cu ajutorul transversalei), frumos răspunsul lui Pălimaru! Marinescu a fost aproape de o execuţie excelentă din lovitură liberă de la 22 de metri, Iatan a scos însă de la vinclu, iar unde n-a mai ajuns Iatan, adică la torpila lui Ghiţă, s-a opus transversala.
SC FC parcă a stat mai bine în teren, mai bine din punct de vedere fizic, dar a căzut psihic, acolo unde băieţii lui Răchită au fost net superiori. Au avut de partea lor mai bine de trei sferturi din stadion, culmea, deşi, cu excepţia celor 100 de ultraşi senzaţionali, teoretic n-aveau cum să intre decât apropiaţi ai conducerii secefecepetroliste. Pe care, iată, n-o mai înghit nici măcar rudele şi prietenii...
A fost şi meciul lui Vivi, care a aşezat echipa interesant, cu Mihalache paznic la Marinescu (care n-a atins mingea decât o dată în primele 15 minute, şi atunci în propriul teren!), dar a fost păcălit de mai mulţi jucători, începând cu Florea şi continuând cu Vodiţă sau Liviu Mihai. Şters şi Vasile Gheorghe, care jucase foarte bine în prima etapă, iar lui Fane Ciobanu i-a lipsit clar norocul şi execuţia finală, în câteva situaţii clare de gol. Noroc cu "juniorii" Rohat şi Cristi Vlad, care şi-au dat sufletul pe teren.
Ca un mare antrenor, Vivi a reuşit să introducă după pauză oameni decisivi: Claudiu Tudor - 2 goluri şi o pasă de gol şi Victoraş Cataramă - gol, după o deviere subtilă pe lângă Moraru. Finalul tensionat a arătat de ce FC Ploieşti poate trage la promovare, dar are şanse relativ scăzute s-o şi reuşească. Încă (şi e oarecum normal să fie aşa) nu ştie să gestioneze bine momentele favorabile (s-a rupt pe final şi, mai rău, s-a considerat câştigătoare cu 10-15 minute înainte de final) şi nu va putea juca mereu cu motivaţia din acest meci, ca să le poată întoarce în favoarea sa pe cele nefavorabile...

Florentin Petre - obsesia mea şi a lui Piţurcă

Uitaţi-vă pe lista convocaţilor din campionatele străine: Săpunaru, Contra, Ogăraru, Florentin Petre. Patru oameni de bandă dreapta, dar nici o soluţie pentru postul de mijlocaş dreapta.
Dacă în ochii lui Piţurcă singurul care-i poate face concurenţă lui Bănel rămâne Florentin, atunci cred că omul chiar n-a înţeles din Euro decât că am avut o grupă infernală din care, într-adevăr, aproape că ne-am calificat. În concluzie, la următorul turneu final, nu ne mai trebuie decât niţel noroc...
Întreb şi eu: de ce-n meciul cu Letonia l-a testat pe Cociş pe locul lui Mutu, dacă nu-l va juca absolut niciodată în acel rol? Nu era o idee să-l fi pus pe un post pe care cauţi soluţii? Cum ar fi cel de mijlocaş de bandă dreapta? Şi, revin obsesiv, de ce nu i-a dat o şansă şi lui Mara, dacă pe Paraschiv, de exemplu, l-a băgat în echipă?
Sincer, la cum arată acum echipa, în afară de un vârf care să dea randament şi-un om de bandă dreapta, Piţi nu prea are ce să schimbe. Dar, dacă în astea rămân înţepeniţi nişte fotbalişti care şi-au arătat limitele, nu facem decât să ne uităm cu trec anii pe lângă Lobonţ, Chivu şi Mutu...

Gaz Metan Mediaş - FC Braşov

Mediaşul vine după două rezultate halucinante: 5-1 acasă cu Timişoara, 0-4 în deplasare la Urziceni. A mai făcut un 2-2 acasă cu Oţelul şi are trei din patru rezultate în categoria "peste 2,5 goluri". Urmează al patrulea azi, cu Braşovul? Greu de spus, pentru că trupa lui Răzvan Lucescu e experimentată, binişor organizată şi nu acceptă uşor jocul pe contre. Două meciuri "over" din patru, ambele terminate cu 2-1...
În opinia mea, ca joc arătat până acum, gazdele au prima şansă (am mai scris, scorul de la Urziceni e mincinos). Cred că Lucescu jr. va aşeza o formulă precaută şi nu va risca enorm nici în caz de 0-1. Lipsa lui Măldărăşanu va fi suplinită de Paulo Adriano, mijlocaş defensiv puternic, care însă are probleme împotriva adversarilor rapizi, chestie valabilă şi-n cazul fundaşilor centrali Nae Constantin şi Oros (p-ăsta, dacă-l întorci pe partea stângă, l-ai terminat). Aici cred că e e cheia jocului, pentru că Mediaşul a arătat şi la Urziceni că nu face posesie doar pentru statistică şi că e capabil să paseze foarte bine în jumătatea adversă, să se descurce pe spaţii mici, să desfacă apărări. În plus, Stelea nu mai oferă nici un fel de garanţii în poartă...
Esenţial e pivotul Boaru, iar la mijloc omul care face diferenţa e Dudiţă - un stângaci pus să joace în banda dreaptă, tocmai pentru a intra în centru şi a destabiliza sistemul defensiv advers. Probabil Curtean va începe pe bancă, asta e bine pentru Mediaş (a fost şters la Urziceni, după meciul de senzaţie cu Timişoara), mai ales dacă locul îi va fi luat de brazilianul Eric.
De partea cealaltă, Lucescu are o problemă: cine joacă în atac? Zaharia e mort şi a ieşit etapa trecută la pauză, în înjurăturile tribunei, lui Hadnagy îi lipseşte golul, deşi nu se mişcă rău. Însă cât timp se aruncă în careu în loc să tragă la poartă, nici nu va sparge gheaţa... Sburlea (gol etapa trecută) nu joacă, şi ar mai fi Surdu, care clar n-are meciuri în picioare. Deci, şi să vrea, şi n-are cu cine să joace ofensiv antrenorul Braşovului. Problema e că nu are soluţii în cazul în care primeşte gol, or asta se va întâmpla cu siguranţă...

Pronosticul meu: 1X
Rezultat anticipat: victorie la limită pentru Gaz Metan

Victorie cu Letonia. Aşa, şi?

Săpunaru, fundaş dreapta? Poate după vreun an de FC Porto şi mai multe meciuri în care va avea de-a face cu fotbalişti, nu cu prietenii fotbaliştilor din Liga I, că până şi letonii mi l-au întors pe toate părţile. Sigur, băiatul are nişte calităţi fizice de excepţie, nici tehnic nu-i chiar rău, dar luat la mână, pare subţirel. Cât e el de mare!

Pulhac, fundaş stânga? Foarte bun pe faza de susţinere a atacului, are viteză, urcă bine de tot şi trec cu vederea că tot îi pune pe contră pe adversari cel puţin o dată pe meci. Ideea e că marea promisiune n-a învăţat nici până acum să stea în teren şi e bulevard pe partea lui. Iar lipsa unei rezerve pe acest post mi se pare de neiertat pentru Piţi, care nu doar că nu se uită mai departe de Pulhac, dar îi strică şi una dintre puţinele variante de verificare lui Săpunaru, mutat după pauză pe stânga. Adică acolo unde nu o să mai joace chiar niciodată...

Contra, mijlocaş? Are experienţă şi asta-l ajută. Contra Letoniei. Oricum, aseară a centrat ca Nicoliţă într-o zi bună, adică a trimis mingea doar prin spatele porţii, nu direct în peluză.

În rest, rămân la părerea că-n sistemul lui Piţi Marica nu îşi găseşte nici locul, nici rostul, cu atât mai puţin forma. Şi că singurele noutăţi faţă de Euro vor apărea în rândul rezervelor, nu al titularilor. Aşa că s-o lăsăm mai moale cu aşteptările şi să sperăm că nea Piţi, care mai avea niţel şi adormea pe bancă, aseară, va continua căutările. Ne mai trebuie un al doilea portar, un fundaş stânga, un mijlocaş dreapta şi-un atacant. Hmm, nu stăm chiar aşa rău :-)