Pe Brujan îl ştiam din Liga I şi nu l-am văzut niciodată altfel decât un fotbalist util, serios. De când a venit la Ploieşti, m-am convins şi că-i un tip cum rar găseşti în fotbal, mai ales printre jucătorii activi.
La meciul de debut, deşi a simţit o înţepătură în coapsă încă de la încălzire, a riscat şi a stat în teren până când înţepătura s-a transformat într-o arsură, pe la jumătatea reprizei secunde. Putea foarte bine să se dea lovit de la început sau să se dea erou şi să se ceară afară după primele zece minute, semn că el a încercat, dar atât a rezistat. N-a făcut-o. Mai mult, a riscat chiar şi-n meciul de duminică, în care a jucat nerefăcut şi-n care şi-a agravat problemele medicale, el fiind declarat acum inapt pentru jocul de sâmbătă, cu Forex.
Contează mai puţin cum s-a mişcat (personal, cred că e un câştig real pentru o apărare în care singurul om de încredere rămăsese Gigel Rohat). Ce contează cu adevărat e că la Ploieşti au revenit fotbaliştii care-şi riscă sănătatea pentru o echipă şi care ar intra şi într-un picior ca să pună ...umărul. Gesturi precum cele făcute de Brujan sunt puţine, dar ne obligă să ne recăpătăm încet-încet un sentiment de care fotbalistul român în general nu mai părea demn: respectul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
bine punctat !
cand observi astfel de lucruri cand vezi anumite gesturi venite de la niste jucatori care pun sufletul si nu doar aspectul financiar, nu poti sa nu te apropii de echipa, nu poti spera ca usor usor spiritul Petrolului va invia .
Apropo de caractere... Azi a venit in redactie un tip care a asistat la meci de la tribuna I si care la final i-a aplaudat ironic pe fotbalistii lui Sebi Tudor zicandu-le "Bravo, baieti! Data viitoare va dam mai multe!". Omul sustine ca Edi Alexandru l-a injurat in ultimul hal, fara sa tina cont ca omul era insotit de o doamna, iar Bozga s-a descaltat de o gheata si a incercat sa-l nimereasca. Noroc ca asta arunca ghetele la fel de prost cum loveste mingea...
Si cand imi aduc aminte de povestile petrolistilor adevarati, carora le era rusine sa mai iasa in oras cateva zile dupa o infrangere.
Trimiteți un comentariu